Ghidul turistului pe munte: Cum să eviți targa Salvamontului

Pentru început trebuie să spunem că nu trebuie să fii sportiv de performanță ca să te bucuri de câteva drumeții frumoase în Carpați. Traseele turistice din Carpații românești sunt pentru toate gusturile, dacă putem spune așa. Întâlnim de la drumuri forestiere care pot oferi priveliști minunate în chei (Prăpăstiile Zărneștiului, Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Sohodolului etc.), pe plaiuri (vezi șoseaua Transalpina și multe "drumuri de căruță" din Carpați), la poteci și circuite turistice deja consacrate, precum Circuitul Galbenei, din Munții Apuseni – zona Padiș, și până la poteci turistice mai accidentate, cu un grad mai ridicat de dificultate (Creasta Pietrei Craiului, creasta Făgărașului).

Dacă unele zone ușor accesibile sunt destul de populate, turiștii formând grupuri mai mult sau mai puțin numeroase, altele sunt destul de pustii (Munții Cernei, Godeanu, Munții Maramureșului). Există aglomerări turistice însă și pe traseele mai dificile.

Riscul pe munte este permanent, dacă te gândești la acest subiect. Important este cum reușești să "manageriezi" acest risc. "Dacă sunt mulți turiști pe traseul asta înseamnă că sunt în siguranță" – ți-ai putea spune. "Toată lumea o ia pe aici". Lucruile nu trebuiesc private chiar atât de simplu. Cele mai multe accidente au loc tocmai pe aceste drumuri.

Vă dau exemplu: traseul care leagă Bușteniul de cabana Caraiman, pe Valea Jepilor (pe sub firul telecabinei Bușteni-Babele), cunoscut și sub numele greșit de Jepii Mici, în Masivul Bucegi. Pe acest traseu, să spunem scurt înspre mediu (aproximativ 3 ore de urcuș, comparativ cu traseele la nivel național), au loc poate cele mai multe accidente și intervenții ale Salvamontului din țară. Vara traseul este foarte aglomerat. În ultimii 20 de ani, personal aș putea spune că traseul și-a schimbat aspectul. Au apărut surpări ale potecii, au apărut multe cabluri, ba chiar și o scară pe o porțiune. Toate acestea din cauza numărului foarte mare de turiști.

Aici este problema că sunt foarte mulți care nu respectă anumite reguli de mers pe munte. Se aleargă la coborâre, se merge în încălțări fără aderență și care nu susțin glezna, (ba chiar în papuci), în partea superioară a traseului, în porțiunea de stâncă se dislocă pietre care-i pot răni pe turiștii aflați mai jos. Toate aceste lucruri sunt "interzise" pe munte. Turiștii care calcă pe munte ar trebui să-și dezbrace hainele și comportamentul de oraș și să fie atenți la ceilalți care străbat același drum. Salutul pe munte a devenit deja ceva foarte rar întâlnit.

De reținut: - Cablurile, pe lângă faptul că te avertizează că pe acel segment al potecii există pericolul de alunecare, sunt puse acolo ca să te ții de ele. Cine le-a pus a știut el de ce le-a pus;

• Cel care coboară îi salută pe cei care urcă;

• Dacă la un traverseu cablat se află două grupuri, unul în partea superioară și celălat în partea inferioară, se spune că normal ar fi ca cei care urcă să aibă prioritate. Situațiile însă pot să difere de la caz la caz. De aceea ar trebui să existe o comunicare între cele două grupuri, în funcție de pregătirea persoanelor din cele două grupuri, de timpul alocat fiecărui grup. Acel acord de moment, spontan;

• Când va aflați pe o zonă de stâncă, de grohotiș sau pe poteci unde puteți disloca pietre, uitați-vă întotdeauna dacă este cineva sub voi și fiți foarte atent cum călcați ca să nu răniți pe cineva cu pietrele dislocate. O piatră cât pumnul (dar déjà e mare) în cădere de 10 m poate omorî un om, dacă îl nimerește în cap. Mare atenție!!!

• Nu urlați sau nu zbierați pe munte. Este foarte deranjant pentru majoritatea excursioniștilor.

Astfel este recomandat să vă alegeți itinerariul pe măsura pregătirii fizice, psihice și tehnice a celui mai slab din echipă. NU SE MERGE SINGUR PE MUNTE

Echipamentul de bază trebuie să fie format din următoarele:

Bocanci care să cuprindă glezna (cu talpă aderentă gen Vibram), pelerină de ploaie sau geacă impermeabilă (gen GoreTex), ciorapi din bumbac (cei sintetici “opăresc” piciorul, înlesnesc apariția bătăturilor și creează disconfort), lanternă, telefon cu bateria încărcată(doar comunicațiile au devenit parte din viața noastră, iar telefonul pe munte a salvat foarte multe vieți în ultimuldeceniu). Sănu cari mai mult decăt poți duceca sănu te trezești că nu mai poți merge. Este foarte practic să ai la tine bețe telescopice. Ajută foarte mult la mers.

Vremea este foarte schimbătoare pe munte. De aceea trebuie să fiți pregătiți și pentru intemperii. La un drum cu bivuac de cel puțin două zile trebuie să nu lipsească o căciulă și un pulover, sau bluză din material de Polartec. Nu rare au fostsituațiile în care în iulie sau august a nins pe munte.

În trecut mersul pe munte era foarte liniștitor și foarte cutezător pe de altă parte. Oamenii erau mai calmi, mai răbdători. Existau register în toate cabanele montane. Acele caiete de cabană în care te înregistrai și îți notai itinerariul pentru ca în cazul unui accident să se poată interveni în timp util. Aceste caiete și-au dovedit utilitatea din plin, pe lângă faptul că au devenit niște mărturii pline de amintiri și de flori de munte presate. În zilele noastre în goana timpului s-a uitat de acest obicei. Este totuși recomandat să spuneți cabanierului de unde veniți, dacă ați întâlnit lucruri neobișnuite pe traseu și încotro vă îndreptați a doua zi. De asemenea cabanierul vă poate înștiința în privința condițiilor meteorologice precum și în privința stării traseului pe care îl aveți de parcurs. Lucrurile pe munte se schimbă de la an la an.

Plecarea în traseu este bine să se facă devreme atât pentru a vă asigura că ajungeți la destinație, luând în calcul eventuala stricare a vremii, precum și pentru a vă bucura de o zi plină de plimbare în natură.

Nu este recomandat să părăsiși poteca turistică. În condiții de ceață urmăriți cu atenție marcajele, iar dacă nu sunteți sigur că mai sunteți pe traseul marcat întoarceți-vă la ultimul marcaj pe care l-ați văzut, sau așteptați să se ridice ceața. – săai, indiferent de nivelul de pregătire și de câtde bine cunoștimuntele, o hartă! Întotdeauna vei avea ceva de învățatcu harta în mână.

Respectați normele de alimentație la efort. Cel mai important echipamentpe munte este organismul tău,trebuie săai apă,săbei apă,3 litri pe zi, sămănâncicâtepuținpe traseu alimente energetice, bogate în calorii și glucide ca sănu-ți scadăglicemia și să leșini. Înainte de a porni pe traseu sănu mănâncimâncaregrea, grăsimi,fripturi, etc, în speranța căîți vor ține de foame, ci moderat hrana bazatăpe carbohidrați(cerelale, paste și fructe). Sănu beți apărece multăimediat dupăo lungă perioadă de timp, pentru că există riscul unei aprinderi pulmonare sau a unui infarct.Sănu beți alcool pe munte.

Dacă sunteți într-o excursie cu cortul campați doar în locurile special amenajate. Nu faceți focul decât în locurile, iarăși, special amenajate.

DE REȚINUT: Șansele ca ursul să vă viziteze noaptea sunt mult mai mari în zonele aglomerate (ex.: Valea Cerbului, Padina, Padiș, Babele, Cumpăna etc.) Pentru a evita ca ursul să vă intre în cort sau să vă dea târcoale, de multe ori rupând pânza cortului cu ghearele, este prioritar să nu lăsați niciun fel de aliment în interiorul cortului. Să aveți la voi o bucată de cordelină sau o sfoară rezistentă și să vă agățați mâncarea într-un copac. De aceea trebuie să vă gândiți și la acest aspect când amplasați cortul. În zona Babele, de exemplu, unde s-au înregistrat mai multe atacuri ale ursului, din păcate nu aveți copaci. Mâncarea trebuie scoasă totuși din cort împreună cu oalele în care ați gătit. Găsiți niște bolovani sub care s-o așezați. Muntele vă îndeamnă la inventivitate ce-I drept.

Există riscul ca să fim atacați de urs și în următoarele situații:

1. când are pui,
2  când este lângă pradă
3. când este rănit
4. când e furios: alungat de curând de la o stână
5. când dai "nas în nas" cu el pe poteca, chiar dacă nu e furios, te poate ataca "preventiv", crezând că tu vrei să-l ataci.

Gunoiul menajer propriu trebuie OBLIGATORIU transportat în afara zonei montane și depus la pubele. Încălcarea acestor reguli constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor OG nr. 2/2001.

În cazul unui accident Salvamont recomandă:

La anunțarea accidentului se precizează obligatoriu datele de identificare ale victimei, locul accidentului, diagnosticul prezumtiv, condițiile meteo, ora producerii accidentului și modalitatea de adăpostire a accidentatului, precum și identitatea celui care anunță accidentul, adresa, nr. de telefon. După aceasta se așteaptă, în zona cu semnal, apelul de verificare a veridicității anunțului.

Numărul național de urgență 112.

Numărul Salvamont 0-SALVAMONT valabil în toate rețelele de telefonie mobilă.

Semnale SOS pe munte

- Șase semnale acustice pe minut, la zece secunde fiecare, apoi pauza un minut.
- Semnalul de raspuns consta din trei semnale pe minut, apoi pauza un minut.

Nu uitați, Muntele nu înseamnă bravură, tupeu și distracție la maxim. Muntele este pe atât de frumos pe cât este de periculos. Îți trebuie o doză de îndrăzneală (nu tupeu), multă sudoare și bucurie cât cuprinde, ca să îi urci crestele. Dar călătoria până în vârf este numai jumătatea drumului acolo ești recompensat. Abia când cobori  îți povestești bucuria și "aventurile" trăite acolo sus.

Aceste informații sunt cu titlu informativ, articolul de față făcând o sinteză asupra acestui subiect a siguranței pe munte și a normelor de conduită pe munte. Subiectul este foarte vast și nu credem că poate fi acoperit într-un singur articol.

Așteptăm părerile, sugestiile și comentariile voastre pe www.realitatea.net, sau pe martorocular@realitatea.net.