Raportul de țară din acest an a arătat mai mult ca oricând că el se adresează doar clasei politice și că nu are nimic comun cu românul simplu. Ca de obicei, Comisia Europeană(CE) nu s-a oprit deloc asupra realităților de zi cu zi, asupra problemelor concrete cu care se confruntă cetățeanul. Acesta este prea puțin sau chiar deloc interesat de modul în care își tergiversează dosarele penale Adrian Năstase și Gheorghe Copos sau de faptul că Parlamentul cu mare greutate discută aprobarea începerii urmăririi penale a senatorilor și deputaților. Cât despre voința politică de a lupta cu marea corupție, sintagma aceasta a devenit deja un șablon lipsit de conținut.
Pentru ca românul să creadă că Bruxelles-ul știe că el există, că îi pasă de problemele lui și că le cunoaște, altfel ar fi trebuit să arate raportul de țară. Ar fi trebuit să vorbească despre umilințele la care este supus un cetățean atunci când este nevoit să intre în contact cu Justiția din România pentru indiferent ce fel de problemă, de la o banală amendă rutieră până la un partaj sau un proces penal. Procese care durează ani de zile, soluții diferite date în același dosar de instanțe diferite, magistrați incompetenți care interpretează probele după ureche, săli de judecată strâmte, mizere și neaerisite, o birocrație absurdă prin care trebuie să treci ca să obții o fotocopie dintr-un dosar etc. Acestea sunt doar o parte din problemele cotidiene ale românului. El nu are nici o treabă cu ANI, o instituție care răsfoiește ziarele, caută articole despre averile demnitarilor, după care face sesizări la parchet, suprapunându-se astfel peste ceea ce procurorii făceau oricum.
Citește mai mult în Gândul
