Episodul 7: Munca... la stat

Andrei Pandele, arhitect: "Idealul omului ajuns era să ai o leafă, să ai un post nemaipomenit,o leafă extraordinară, fără limite cu privilegii şi să nu faci nimic.

Adrian Stan, strungar : "am servici, nu vin la muncă. Era o vorba pe timpuri: “zice, eu vin la servici, nu la muncă”.

Tiberiu Cazacioc economist: "Erau şi oameni în acelaşi colectiv care duceau sacoşe pentru şefu’, cu bunuri care nu se găseau, alimente şi altele, noi le spuneam procurori, aaa…şi ei nu aveau nimic de făcut la birou".

Nicolae Velea, muncitor, construcţii  spune despre vremurile muncii la stat: "Se chiulea. Dar trebuia să ştii cum să chiuleşti. Aveam pe şeful asta de echipă, ne mai ponta el aşa cât de cât, dar îi plăcea peştele şi trebuia să îi duci peşte".

Andrei Pandele arhitect  îşi aminteşte: "noi lucram la un institut care se chema tehnologic, dintr-un motiv simplu, era o lege care stabilea că directorul are leafă o sută, daca e institut obişnuit şi o 175 dacă e tehnologic. Şi atunci, toate institutele erau tehnologice, că doar nu erau proşti directori să nu…"

Pentru mai multe mărturii despre Munca în zadar, vă invităm să vizionaţi episodul şapte al campaniei Comunism pe burta goală: Munca... la stat.