Fascinant și bizar acest cuplu inseparabil, mereu pe punctul de a divorța, cu intensitatea zadarnică a viciosului Mark Twain, care s-a lăsat de fumat și s-a apucat de limba germană de sute de ori. În ultimii 20 de ani, președinții români, nevoiți să împartă, simbolic, puterea cu presa, au creat și au promovat o vastă și nuanțată simptomatologie a grefării și respingerii concomitente ale organului respectiv.
Paternalist și condescendent, nervozitatea dlui Iliescu a atins cheia de boltă a relației ură-iubire între lider și jurnalist în formula: „Măi animalule!“. Un memento sincer al îndepărtării prin apropiere. Dl Constantinescu, mai discret și timid, n-a părut niciodată tulburat, în exterior, de criticile din mass-media, după ce, luni în șir, înainte și după alegerile din 1996 s-a bucurat de bunăvoința cvasigenerală a marilor editorialiști. E-adevărat, ei erau mai degrabă dornici să-l vadă plecat pe Iliescu. În vara anului 2000, la câteva zile după ce anunțase că nu mai candidează, dl Constantinescu a făcut o vizită în Brazilia. Acolo s-a întâlnit cu oameni de afaceri, academicieni etc., dar și cu o cunoscută interpretă romă, dintr-o telenovelă la modă.
Citește mai mult în Cotidianul
