Emil Hurezeanu: Mișcarea de revoluție

Ultimele zile ale lunii iunie 1989 stau și în România, acolo unde la prima vedere nu se întâmplă nimic, sub semnul schimbărilor discrete și sigure. „Scînteia” din 24 iunie (a cărei reactualizare, după 20 de ani, datorată „Jurnalului Național”, este o idee excelentă) ne lasă, în lectura pe diagonală, să observăm cu gura căscată următoarele.

Mai întâi aflăm că organizația pionierilor împlinește 40 de ani. O vârstă la care gândești singur și, în ciuda aparențelor, chiar liber. Apoi, foarte surprinzător, două fregate și orchestra flotei a 6-a americane vizitează portul Constanța și mănăstirile din nordul Moldovei între 19 și 22 iunie. Ceaușescu era supărat pe americani, dar și mai supărat pe sovietici. „Washington Post” scria tot atunci că URSS se alătura occidentalilor în criticarea severă a regimului de la București din cauza înăspririi controlului la frontiere. Într-un fel, mai bine cu „marines” la Voroneț decât cu „turiști” în Lada, și-ar fi putut șopti titanul vizionar sub pălăria de soare Panama, cu care întâmpină vara la Neptun.

În Polonia fuseseră alegeri libere, primele după o jumătate de secol.

Citește mai mult în Cotidianul