Elena Vijulie: "Politica" la adăpostul unui fir de iarbă

Un vechi și bun prieten a spus odată în fața unei audiențe preocupate de probleme etice următoarea poveste adevarată: "La începutul carierei, am fost nevoit să fac practică la un spital de nebuni, undeva în afara Bucureștiului. Nu erau foarte violenți, dar puteau deveni periculoși pentru că puneau la cale tot felul de drăcovenii. Unul își dăduse foc la valiză, la propriu, și era să ne ardă focul pe toți. Era nevoie să fie supravegheați tot timpul ca să nu se rănească pe ei sau pe ceilalți. Dar, la un moment dat, în ciuda pazei, a dispărut un nebun. Și era unul dintre cei mai simpatici. Ne făcea tot timpul să râdem. L-am căutat peste tot, cu toții, am anunțat la miliție, am sunat la gară, la spitalul propriu-zis. Nimic. La un moment dat, mi-am dat seama că tocmai în livadă nu căutaserăm. Și, într-adevăr, nebunul era acolo. Ce credeți că făcea nebunul nostru? Nebunul se ascundea.

Citește mai mult în România Liberă