E clar. Nici criza nu o avem ca restul lumii. E doar a noastră, unică, diferită, mioritică... Ce vedem că se întâmplă în Europa sau peste Ocean este pură ficțiune, fără nicio legatură cu realitatea noastră. Televizată sau nu. Să luăm, spre exemplu, băncile. Când privești în restul lumii, singurul cuvânt care îți vine în minte este "jale".
Pierderi apocaliptice, falimente răsunătoare, naționalizări pe capete. Chiar și sinucideri ici-colo. În România situația este la fel. Dar invers. Băncile străine cer de ceva timp ajutor de la statul român, însă, privite în acest context, rezultatele anunțate public sunt de-a dreptul nesimțite. Profituri record, creștere exponențială a afacerilor, previziuni încă optimiste. Și nu este vorba doar de cazuri izolate. Profitul cumulat realizat de primele zece bănci ca mărime în 2008 este aproape dublu față de anul precedent. Incredibil, ar putea spune neamțu' deja acrit de recesiune. Cum de este posibil? Este vorba de o criză sau de un miracol? Mai curând este vorba de miracolul care ne-a adus criza. Evident, în varianta ei românească, neaoșă, în care vina nu este a băncilor, ci a clienților, dobânzile nu scad ci cresc, iar statul în loc să te protejeze, te execută. Și nu așa, oricum, ci la cel mai înalt nivel.
Citește mai mult în Ziua
