Dragobetele, zeul uitat al iubirii și al bunei dispoziții

Dragobetele este considerat fiul Dochiei și deschizătorul primăverii, motiv pentru care în unele locuri era sărbătorit pe 1 martie. Asemănător ca simbolistică lui Eros sau Cupidon, Dragobetele era un bărbat chipeș și neastâmpărat. Acest personaj mitic a fost preluat de la vechii daci și transformat în protectorul dragostei. În tradiția populară, se crede că îndrăgostiții ce se întâlnesc în această zi vor avea iubirea protejată întregul an. Tradiția spunea că și păsările cerului se "logodesc" pe 24 februarie.

Obiceiurie de Dragobete sunt diferite în regiunile țării. Cele mai comune tradiții spun că fetele strâng zăpada dimineața, o topesc și se spală cu această apă pe cap, pentru a-și păstra frumusețea de-a lungul anului. Ziua de Dragobete era, în general, sărbătorită de tineri prin adevărate petreceri, cu mâncare și băutură, iar băieții umblau prin satele vecine cu chiote pentru "a-și face de Dragobete".

Nici vârstnicii nu stăteau degeba de Dragobete. Ei trebuiau să se îngrijească de păsările din gospodărie, iar femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat pentru a fi iubitoare tot anul. De Dragobete nu se sacrificau animale pentru a nu dăuna obiceiului împerecherii.

Sărbătoare ce vestește primăvara și ce protejează dragostea, Dragobetele era așteptat în trecut cu nerăbdare în mediul rural. Astăzi s-au păstrat puține dintre tradițiile acestei zile, iar, în orașe, locul zeului iubirii autohton a fost luat de Sfântul Valentin, celebrat pe 14 februarie. Deși de bucură de o mare popularitate în rândul românilor, Valentine's Day (Ziua Îndrăgostiților) nu are legătură cu tradiția și spiritualitatea românească.

Citește și Istoria Sfântului Valentin: De la căsătorii interzise, la celebrarea internațională a iubirii