Bogdan Chirieac și Sorin Roșca Stănescu sau, ca să punem lucrurile într-o ierarhie corectă, SRS și BC sunt produsele de vårf ale jurnalismului pe bani grei. Roșca e părintele postdecembrist al principiului “un șantaj ratat e o anchetă de succes”, creatorul unei școli de gåndire jurnalistică bazată pe bugete mari și cel mai self-rentabil șef de gazetă de după ‘90. Chirieac, la råndul lui, vine din vechea garnitură de la Adevărul, ziarul care s-a înfruptat ani buni, ca și Ziua, din publicitatea de stat.
“Macovei: Tu ce faci (Bogdane)?
Chirieac: Bani.”
Între prima stenogramă, produsă la El Capitan, și a doua, mult mai veselă, care tocmai stă să înceapă, jurnalistul Bogdan Chirieac a făcut bani.
“Înseamnă că faci lucruri bune” zice Macovei, dar Bogdan, instalat în filozofia cinică și profitabilă a epocii care îi va purta numele, i-o retează: “Ai văzut tu vreodată presa să facă lucruri bune în țara asta?”
În momentul în care scriu aceste rånduri toți cei implicați și-au asumat înregistrarea. Dialogul e, așadar, real. Vorbele există în realitate, propozițiile au fost rostite, propunerile s-au auzit. Nu e un fals. E un caz autentic de ticăloșie. E o ticăloșie dublă, a actorilor și a producătorilor, a conținutului și a modului în care acesta a fost obținut.
Presa ticăloșită așadar, există. O spune președintele Băsescu, o spune ea însăși, o spune aproape textual Bogdan Chirieac, o re-spune apoi tot el invocåndu-l pe președinte și, în fine, o spune de la un cap la altul această înregistrare. O ticăloșie timidă, prudentă, ca și cum s-ar simți cu microfonul pe căciulă, arată și șeful Agenției Naționale de Integritate.
Citește tot editorialul lui Doru Bușcu, pe VoxPublica.
