"Ne aflăm în faţa unei mari diversiuni", a spus omul de afaceri. "Am fost entuziasmaţi cu toţii în momentul în care am aflat verdictul de la Haga şi cu toţii am văzut-o ca pe o victorie, după care ni s-au vândut iluzii, cum că acolo ar fi petrol şi gaze care vor îmbogăţi această ţară în următoarele decenii", adăugat acesta.
"Realitatea este cu totul alta: acolo sunt între 5 şi 10 milioane de tone de ţiţei. Asta înseamnă între o treime şi două treimi din consumul anual al României, dar pot fi exploatate în 5 până la 20 de ani, şi 10 miliarde de metri cubi de gaze, care pot fi exploataţi, la rândul lor, între 5 şi 20 de ani", a completat Dinu Patriciu.
Potrivit acestuia, cantităţile trebuie să fie diminuate în cadrul ţiţeiului, la 25-35% din întreaga cantitate, aceasta fiind cantitatea care este exploatabilă, iar în cazul gazelor, cel mult 80%, " dacă eşti norocos". Valoarea acestor resurse este de câteva zeci de milioane de dolari, a completat omul de afaceri.
Patriciu a negat că această cantitate de rezerve ar fi fost dată unei firme. "Proprietar este statul. Operatorul este altceva", a spus acesta. "Ţiţeiul din pământ va aparţine de-a pururi, conform Constituţiei, statului român. Acesta are două posibilităţi, potrivit omului de afaceri: fie să se mulţumească cu redevenţele pe care el însuşi le-a stabilit, dar le-a stabilit prost, fie să participe, dar atunci când patricipă trebuie să şi investească", a completat Patriciu.
O altă continuare a diversiunii o reprezintă faptul că, în total, au existat 11 acte adiţionale succesive, a precizat Dinu Patriciu. Potrivit acestuia, guvernul Tăriceanu nu a făcut decât "o chestiune tehnică" şi anume "să prelungească în continuare pentru cei care plătiseră explorarea".
În 1995 a apărut prima lege a petrolului, dar aceasta nu prevedea acorduri de împărţire a producţiei şi redevenţe, a mai spus acesta. "Întotdeauna am crezut în acordurile de împărţire a producţiei care nu sunt cuprinse în legea românească", a completat omul de afaceri.
Conform Legii petrolului, înainte de a începe explorarea se face o licitaţie, după care licenţa de explorare se transformă, în cazul îndeplinirii condiţiilor de către concesionar, în licenţă de exploatare, a precizat Patriciu.
"Atunci când compania Sterling căuta capital pentru această dezvoltare, m-am numărat printre cei care au primit datele pentru a investi în această afacere, dar nu am investit pentru că nu credeam în ea şi asta pentru că ştiam că aceste cantităţi erau prea mici", a mai spus Dinu Patriciu. Potrivit omului de afaceri, în baza unui contract de confidenţialitate oferit celor interesaţi să investească în compania respectivă, firma însăşi a furnizat date cu privire la foraj.
Dinu Patriciu a recunoscut faptul că România are rezerve enorme în Marea Neagră, la mare adâncime, în zona on-shore însă, şi nu off-shore, dar că explorarea lor costă foarte mult, motiv pentru care nimeni nu a explorat în acea zonă în ultimii 20 de ani, deoarece "ne grăbeam să scoatem cea ce era la îndemână, şi nici nu aveam tehnologiile necesare".
"Din punctul meu de vedere, compania Sterling face o afacere proastă", a spus Patriciu şi, deşi a recunoscut că investeşte în Marea Neagră, această companie pur şi simplu nu l-a interesat.
