Un acord cu FMI este un semn de slăbiciune, și nu un mesaj de încredere pentru investitorii străini.
Dintotdeauna m-au supărat oamenii care au certitudini. Dacă nu te îndoiești, nu poți avea idei. Mă înfurie mai ales certitudinile rezultate din datul în bobi, ghicitul în palmă sau aflatul în treabă.
Acum câteva zile, un tânăr analist, doctor în economie, ne spunea la televizor că în semestrul al doilea al anului 2010 criza se va termina. Statul va lua un împrumut extern, vom stăpâni dezechilibrele, iar economia se va stabiliza. Fără urmă de îndoială, era sigur și clar. Nu-l tulbura deloc faptul că lideri de mari companii și profesori de economie vestiți se străduiesc să-și relativizeze opiniile, să exprime doar ipoteze despre un viitor oricum incert.
S-a încheiat o perioadă de prosperitate și creștere globală. Warren Buffet, „Înțeleptul din Omaha”, spunea: „Rațiunea adoarme sub efectul banilor câștigați fără efort”. Într-un univers financiar din ce în ce mai complex, bancheri, manageri de fonduri și persoane private au uitat că nu trebuie să investești decât în ceea ce înțelegi. Așa se nasc ideile. Criza se transformă în oportunitate. Asta e valabil și pentru indivizi, și pentru corporații, și pentru națiuni. România are azi două mari avantaje în competiția globală. Are un sistem financiar nesofisticat care prin dereglementare poate deveni flexibil și rapid și, totodată, este mult mai puțin îndatorată, în raport cu PIB-ul, față de națiunile avansate. Acestea de multă vreme consumă pe banii nepoților, noi nu am avut când să o facem. În 20 de ani, întreprinzătorii români adevărați au ridicat afaceri cu bani puțini.
Citește mai mult în Adevărul
