Iubire, obsesii, fixaţii iraţionale venite din gelozie, atracţii mai mult sau mai puţin explicabile şi suferinţe care, spunem noi, nu pot veni doar din iluzii. Toate acestea, în atâtea nuanţe, atât în înaltele cercuri ale societăţii franceze din trecut, aşa cum ne povesteşte Proust, cât şi în poveştile noastre personale.
Asa cum spunea Proust, „fiecare cititor este, atunci când citeşte, propriul său cititor. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic pe care îl oferă cititorului pentru a-i permite să discearnă ceea ce, fără acea carte, nu ar fi văzut poate în el însuşi”.
