Cultul personalității nu cunoștea granițe

Ceaușescu cerea să-i fie aduse omagii nu numai din România, ci și din străinătate. Pentru Nicolae Ceaușescu, cultul personalității nu mai era suficient în ultimii ani de „domnie”. Își dorea recunoaștere internațională și premiul Nobel pentru pace.

Pretenția la admirația globală a lui Ceaușescu crea mari greutăți celor care se ocupau de promovarea imaginii sale.

Dacă în prima perioadă de după instalarea sa în funcție, mai ales după 1968, dictatorul român a fost privit de occidentali cu simpatie, ca un disident în cadrul Pactului de la Varșovia, ultimii săi ani la conducerea României au fost total diferiți, presa străină catalogându-l „ultimul stalinist”.

Citește mai mult în Adevărul