Luaţi de vâltoarea bătăliilor politice interne, am trecut mult prea uşor în plan secund o dezbatere esenţială pentru viitoarea poziţionare de putere a României în cadrul UE: pregătirea propunerii pentru postul de comisar european. Şi iarăşi ne putem trezi că discuţia se va face în ultimul minut, sub presiunea timpului şi cu rezultate care să repete episodul trecut şi mult prea bine cunoscut care nu ne-a adus nici putere, nici prestigiu, nici pârghii suplimentare în jocul de influenţă de la Bruxelles.
Dar înainte de a vorbi despre acest subiect, doresc să atrag atenţia asupra unui alt domeniu pe care-l ignorăm cu desăvârşire: negocierile din Parlamentul European. Răspunsul politicienilor noştri este invariabil acelaşi: să aşteptăm alegerile din 7 iunie, să vedem cine iese, să vedem proporţiile de reprezentare şi apoi vom mai vedea.
