Cum s-o fi petrecut oare agonia ultimului dinozaur, rămas să domnească singur peste o lume care se prăbuşea? Cred că, simbolic vorbind, ne aflăm în momentul istoric în care avem foarte tristul privilegiu de a fi martorii unui asemenea eveniment, sinonim cu dispariţia unei epoci şi totodată vestitor al celei noi, tulburi şi violente.
Ultimul dinozaur este Organizaţia Naţiunilor Unite care, iată, arată lumii întregi nu numai neputinţa sa de a mai gira ordinea şi securitatea planetară, ci şi de a mai putea măcar impune teme de reflecţie globale şi de a asigura existenţa unui dialog minimal între părţile aflate în conflict. ONU nu mai poate să-şi îndeplinească misiunile sale fundamentale din cauza politizării sale continue şi a creării de blocuri puternic antagonice şi care, de mai mult timp, vorbesc fiecare pe limba proprie, apărându-şi propriile interese naţionale sau regionale.
