"Oare este mai uşor, pentru cetăţenii obişnuiţi cu o independenţă emolientă, să se trezească într-o dimineaţă prizonierii unui hăţiş legislativ decât unui popor mult timp oprimat de un regim despotic să respire brusc aerul rarefiat al libertăţii?... Câteodată este nevoie de mai multe generaţii pentru a se asigura trecerea fără probleme de la stadiul unei supuneri oarbe la o emancipare prudentă... Dar un popor nu poate fi cu adevărat mare dacă se cantonează în limitele sale geografice şi se hrăneşte doar din trecutul său. Nu devii bogat decât dacă iei de la ceilalţi ce au mai bun. Fericirea, asemeni progresului, nu pot fi concepute în absenţa schimburilor...".
Asta scria Henri Troyat în trilogia consacrată marilor ţari ai Rusiei care i-au clădit, cu un preţ teribil, destinul său imperial.
