Dacă aveți un fiu în ultimul an de liceu, ați plătit doi ani meditații ca să intre la arhitectură și cu trei luni înainte de examen el vă spune că se gândește să dea la teatru, ce faceți? Urlați, încercați să-i dați două palme, cădeți într-o depresie adâncă?
Nimic din toate acestea nu vor face românii, în primul rând bucureștenii, la auzul candidaturii prezidențiale „luată în calcul“ ieri de primarul Capitalei, dl. Sorin Oprescu. Asta după ce, cu mai puțin de o lună în urmă, d-sa declara ferm și patetic, a n-a oară, „Nu-i părăsesc pe bucureșteni“.
Verbul folosit de câțiva ani încoace în jargonul politico-mediatic pentru astfel de salturi înapoi cu șurub este „a se răzgândi“. Răzgândeanu, Răzgândescu. Nimic mai greșit. Răzgândirea, după cum îi zice și numele, este o operațiune a gândirii. Iei o hotărâre într-o anume situație, raționând pe baza unui set de date. Dacă, după un timp, datele se schimbă dramatic, a nu regândi decizia inițială e o dovadă de tembelism, nu de consecvență.
Citește mai mult în Gândul.
