Aproape fiecare declaraţie a d-lui preşedinte este un test-sondaj referitor la numărul şi starea săracilor cu duhul din această ţară. Sărăcia poate fi provocată de criză, dar prostia?
Mai întâi, dl. Băsescu tace mâlc, zile, săptămâni de-a rândul în cazul Ridzi. El, care declara în campania din 2004 că va da afară „cu mâna lui“ orice ministru corupt. El, care chema „la ţepe“ în Piaţa Victoriei. El, care a acuzat şi insultat public de atâtea ori miniştri, adversari politici în legătură cu care nu se pronunţase nici măcar DNA-ul. A trecut oare atât de multă vreme de când dl. preşedinte anunţa ameninţător şi ilegal că „urmează dosare de politicieni grei“? La Ridzi, unde presa urlă, dl. preşedinte tace. Ceea ce nu-i deranjează pe fanii săi, înzestraţi cu memoria de 3 secunde a carasului.
Apoi, într-un târziu, dl. Băsescu face o declaraţie în scârbă: „Nu mă ocup cu probleme minore. E treaba Parlamentului“. Vasăzică, afacerea Ridzi e o problemă minoră în viziunea d-lui preşedinte. Un ministru PD-L acuzat de comisia de anchetă parlamentară de delapidare şi abuz în serviciu, infracţiuni pentru care se face puşcărie, e o problemă minoră. Cumpărarea de ştiri de către MTS, cu banii statului pentru propagandă nedeclarată în jurnalele televiziunilor, infracţiune de natura corupţiei şi înşelăciunii – coruperea serviciilor de informare a publicului şi înşelarea acestuia – e o problemă minoră, intonează corul orbilor.
