Jurnalistul de la Gândul a mărturisit că în noaptea de 21 decembrie 1989, în clipa în care a început să strige „Jos Ceaușescu!”, s-a eliberat de teamă. În plus, făcuse o înțelegere cu un prieten, ca în cazul în care unul dintre ei va fi împușcat, celălalt să aibă grijă de cadavrul celui căzut.
„Dacă nu ar fi fost Revoluția, aș fi fost mort. Aș fi murit. Prin autodistrugere. Pentru că nu am făcut ceea ce a făcut domnul Filipescu (Radu Filipescu, dizident anticomunist, n.red.), aș fi murit”, a mărturist marți seară în emisiunea Ora de Foc de la Realitatea, jurnalistul Cristian Tudor Popescu vorbind despre scenariul „Ce ar fi fost dacă nu ar fi fost”.
„Ceea ce reușise dictatura era atomizarea societății românești. Era o suspiciune totală, tensiunea apăsătoare din anii 90, iar momentul acela din noaptea de 21 decembrie, momentul colectiv, acel moment s-a risipit și acum suntem la fel de atomizați, avem o tendință de izolare, cum aveam înainte de 1989. Eu m-am eliberat în noaptea aceea de teamă. Și ăsta a fost un semn al Revoluției. Cu Iulian Costache (un prieten al lui CTP, n.red.) făcusem o înțelegere, dacă te împușcă pe tine, pe fiecare dintre noi, celălalt să tragă cadavrul celuilalt să nu fie călcat. M-am eliberat de toată apăsarea aia, de toate înjurăturile scuipate prin țară, nu îți mai e frică de moarte. E un moment care ține jumătate de oră, o oră”, a spus CTP.
