Te duci ca ministru al Culturii, într-o joi, la un seminar cu oameni subţiri, să arunci lumină asupra doctrinei dreptei populare în România. Nici n-aprinzi bine farurile şi cînd să porneşti pe cărarea doctrinară a dreptei populare, tragi frîna şi parchezi în niscai consideraţii despre Băsescu, despre dreapta din el şi despre înaintaşii săi politici.
Din vorbă în vorbă, descoperi ce noroc pe capul PDL-ului să fi avut în frunte un om ca Băsescu, să-l aducă la putere cu charisma lui. Curată pleaşcă! Am văzut în ziare cîteva comentarii despre intervenţia doctrinar-hagiografică a ministrului Paleologu.
Răuvoitorii s-au grăbit să-l acuze de linguşeală, scoţîndu-i pe nas „pleaşca”, „eroul dreptei” care a devenit Băsescu, apelul său către popor de factură bonapartistă şi gaullista sa atitudine împotriva dominaţiei partidelor.
