Când “oamenii obișnuiți”, oamenii “fără de putere” și-au reamintit ce fel de putere dețin, în Europa de Est (inclusiv în Cehoslovacia, dar și în România), acum aproape 20 de ani, s-au întâmplat fapte miraculoase.
Optez pentru o măsură de inspirație machiavelică – românii trebuie să determine și autoritățile și politicienii SĂ SE TEAMĂ de ei. Autoritățile și politicienii au, față de “oamenii obișnuiți”, un plus de putere și, pentru că așa stau lucrurile, atât autoritățile, cât și simplii politicieni sunt adesea tentați să creadă că această putere li se cuvine.
În fond, ei – autoritățile și politicienii – sunt reprezentanți ai “oamenilor obișnuiți”, sunt “trimișii” acestora; ar trebui, cu alte cuvinte, să fie “în serviciul” acestora.
Adesea, în România, nuanțele pe care le-am enumerat mai sus sunt uitate sau, mai rău, nici măcar cunoscute. Reamintirea lor e primul pas către câștigarea RESPECTULUI. Reamintirea, în ambele direcții – și oamenii simpli trebuie să își (re)amintească de puterea lor reală, dar și politicienilor și autorităților trebuie să li se amintească de limitele puterii lor și de condițiile în care au obținut această putere.
Există o sintagmă care aparține lui Vaclav Havel – ”puterea celor fără de putere”. Când “oamenii obișnuiți”, oamenii “fără de putere” și-au reamintit ce fel de putere dețin, în Europa de Est (inclusiv în Cehoslovacia, dar și în România), acum aproape 20 de ani, s-au întâmplat fapte miraculoase.
Un proverb chinezesc spune că orice drum de o mie de leghe începe cu primul pas. A-ți reaminti poate fi primul pas. Ar putea urma refuzul de a... refuza politica, implicarea, decizia, acțiunea.
Semnează manifestul NOI VREM RESPECT.
