Marți, 29 octombrie 2009. PSD e, formal cel puțin, încă la guvernare. Nu e neapărat o veste bună pentru social-democrați.
Cine scanează cinstit istoria adusă la zi a relației PSD-PDL în formula guvernamentală forjată după alegerile parlamentare de la finele anului trecut nu poate să nu observe că, până de curând, marele încasator al acestui duet a fost PD-L.
Pedeliștii au făcut eforturi serioase și au reușit să impună ideea că sunt un partid aflat în totalitate la putere. Această prezență plenară are mai multe explicații, dar nu voi insista asupra lor aici. Pesediștii, în schimb, sunt autorii multor gesturi politice care trimit, neechivoc, la ideea de opoziție. În premieră la putere din postura de partid care nu mai e „vioara întâi” și care, pe deasupra, nu mai are nici președintele, PSD a facut și opoziție part-time, in perioada decembrie 2008-septembrie 2009. O discuție despre opoziția practicată de social-democrați în această ultimă perioadă e, de asemenea, complicată și, dacă s-ar face, ar fi de neevitat observațiile cu privire la taberele din acest partid care au executat, de-a lungul ultimului an, mai multe partituri de opoziție.
În ciuda unor disidențe adesea atent calculate și îndelung afirmate și, de asemenea, în ciuda unor șicane relativ discrete ale pedeliștilor (+Traian Basescu) la care au fost supuși cei din PSD, social-democratii au ramas la guvernare. Să nu ne îmbătăm cu vorbele goale pe care le enunță, pe post de explicații, Geoană, Dragnea et comp. – pesediștii au rămas la guvernare nu pentru a rezolva criza, ci, dimpotrivă, pentru a se apara de efectele negative ale crizei. A sta la putere, în vreme de criza, e mult mai securizant decât a face opoziție. De altfel, împreună cu pedeliștii, social-democratii sunt artizanii unor programe anticriză care i-au exasperat pe specialiștii care ne evaluează.
Capcana puterii care i-a fost întinsă PSD-ului a funcționat impecabil și faptul că oamenii lui Geoana&Vanghelie au rămas până acum lângă resursele cele mai sigure echivalează cu una din marile și certele victorii politice ale PDL & Traian Basescu. Un PSD care țintește sus în competiția electorală ce se va consuma în două luni de acum înainte, dar care e băgat până la gât în „borcanul cu miere” al puterii nu numai ca e puțin credibil într-o competiție în care, pentru a avea șanse reale, trebuie sa te bați „pe bune” cu puterea, dar e și foarte vulnerabil.
De ce e vulnerabil? Priviti doar spectacolul ultimilor zile și veți înțelege de ce. PDL a început, serios de data asta, să dea „test dupa test” PSD-ului. Moțiunea, asumarea răspunderii guvernamentale pe mai multe pachete de legi, bomba cu fitil aprins numită referendum pentru modificarea structurii și a compozitiei Parlamentului, plus scandalul în care pretext e funcția pe care o ocupă Dan Nica – toate sunt momente ale aceluiași program de a pune la colț și de a tăia unghiile Partidului Social Democrat.
De altfel, e ușor de ghicit ca PDL și Traian Băsescu nu se vor opri aici ceea ce, în cele din urmă, poate să însemne pentru pesediști ca uneori e prea târziu să te gândești să pleci de la guvernare.