Scriu postarea aceasta și mă simt ca acum vreo 20 de ani, pe vremea cînd îmi făceam “temele pentru acasă” la lumina lumânării. Erau zilele de iarnă scurte, cînd trebuia să fii as în managementul timpului, astfel încât să împarți echitabil bruma de lumină de după școală între căteva ture la săniuș (sau o bătaie zdravănă cu bulgari, de la adăpostul cazematelor anevois construite) și pregătirea lecțiilor pentru a doua zi.
Evident, zăpada avea întâietate, dar mie îmi plăceau și temele (de fapt, mai mult coronița de la sfârșit de an.) O vreme rezolvam exercițiile la algebră sub lumina tubului de neon (era dezastru când se ardea), până când “se lua curentul”. Era rândul sfeșnicului cu trei brațe să intre în scenă, pe numele ei real bucătărie.
Citește mai mult
