Paul Cornea povesteşte întâmplări din realitatea stalinistă imediată în Observator. Una dintre ele este cu adevărat amuzantă, despre cum Lica Gheorghiu (fiica dictatorului) îşi dorea roluri importante, deşi talentul şi înfăţişarea n-o ajutau decât în mică măsură:
*Avea un cap frumos, dar era scundă şi avea picioare scurte. O dezavantaja însă considerabil rostirea: cea mai simplă propoziţie suna în gura ei placid, inexpresiv şi artificial. Oricîtă silinţă şi-ar fi dat cineva s-o corecteze, era imposibil: pur şi simplu n-avea har.
