Când președintele spune că mogulul meu a dat un tun de 60 de milioane de euro, pe ultima sută de metri a guvernării Tăriceanu, înclin să-l cred pe președinte, deoarece mogulul nu apare în fiecare zi la tv. Când președintele zice că nu vrea să pună blam pe toți ziariștii, dar că politica generală a trusturilor Realitatea și Antena este să o toace tot timpul ba pe fiica sa cea mare, ba pe cea mică, ba pe el însuși, îl cred iarăși pe președinte, că trusturile îi vor răul și că el ne vrea numai binele. Când președintele le spune fetelor sale, vedeți voi, fetele tatii, cum e în politică, se aruncă cu vorbe urâte, cu excremente în ventilator, în presă se minte cu nerușinare, te murdărește oricine vrea și când vrea, vreți voi așa ceva, fai?, îl cred iarăși pe președinte.
Cea mare n-a vrut în politică, că a vrut să divorțeze de Bodo și să se mute în casă nouă, de un milion de euroi, în Băneasa, cu cordacul ei macaronar, iar aia mică a avut ea o tărie de caracter care pe el l-a șocat, de a se așeza resemnată sub ventilator, unde să spună că este un instrument, o verigă vulnerabilă a tatălui ei, o agramată și o toantă.
Citește mai mult în Gardianul
