Mii de copii români sunt separați de părinții lor, care au plecat în Europa de Vest în căutatea unei vieți mai bune și care speră ca într-o zi să poată să se întoarcă și să rămână împreună în România.
Mii de copii români sunt separați de părinții lor, care au plecat în Europa de Vest în căutatea unei vieți mai bune și care speră ca într-o zi să poată să se întoarcă și să rămână împreună în România.
Emigrația masivă și consecințele sale asupra societății va fi unul dintre dosarele importante pentru șeful statului, care va fi ales prin scrutinul din 22 noiembrie.
Circa 2,5 milioane de români, aproximativ 10% din populație, au emigrat pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, în special în Italia și Spania, arată un raport al Comisiei prezidențiale pentru riscurile sociale și demografice.
Deși acest fenomen a permis în 2008 trimiterea a peste șase miliarde de euro rudelor rămase în România, există și riscuri: "îmbătrânirea populației active și reducerea competitivității economice prin plecarea oamenilor mai competenți", potrivit comisiei.
Dar efectele negative sunt și de ordin social și psihologic. Circa 350.000 de copii românii trăiesc fără cel puțin unul dintre părinți, care este plecat în străinătate, potrivit unui studiu UNICEF.
Regiunea Iașiului, una dintre cele mai sărace din țară, este foarte grav afectată.
"Majoritatea părinților văd această emigrare drept temporară, doar pentru a strânge suficienți bani pentru a construi o casă, a asigura studiile copiilor. Nu vor să îi scoată pe aceștia din urmă din mediul lor românesc și îi lasă bunicilor sau unui apropiat", explică Alexandru Gulei, coordonator de proiect la ONG-ul Alternativa Socială. Dar această plecare temporară durează adesea ani de zile.
În satul Răducăneni, unde pâmântul este lucrat în continuare cu căruțe trase de cai, 100 de copii trăiesc fără unul sau ambii părinți.
"Întâlnim probleme legate de neglijență emoțională. Părinții trimit pachete cu haine, bani, dar copiii au nevoie în primul rând de contact", subliniază Oana Anaziliței, un psiholog care vine regulat la Răducăneni împreună cu doi asistenți sociali.
Constantin Roman, în vârstă de 13 ani, care visează să fie fotbalist și a cărui mamă este menajeră în Italia de patru ani, mărturisește: "Mama îmi lipsește mult, acest lucru mă face trist, dar când vorbesc cu ea pe calculator și când ne vedem pe webcam, de două ori pe săptămână, sunt fericit".
Și bunicii sale Elena, care îl crește într-o căsuță simplă și foarte colorată, îi place să își vadă fiica pe calculator, obținut datorită școlii și ONG-ului Alternativa Socială. "Nu există altă soluție decât Italia. Nu avem nimic altfel", spune ea.
Dacă ea se asigură că nepotul său își face temele înainte de o ajuta în casă, unii copii sunt exploatați - prin munci în casă sau pe câmp prea grele - din cauza sărăciei apropiaților care au grijă de ei. Alții, lăsați singuri, pot deveni delicvenți.
Și bunicii suferă de singurătate în aceste sate care se golesc.
Dacă soluția este pe termen lung, printr-o dezvoltare economică a satelor, mult mai sărace decât marile orașe, Alternativa Socială subliniază și importanța serviciilor de asistență, psihologică și materială, pentru acești copii și bunicii lor.
Constantin este ferm convins că mama sa se va întoarce definitiv în curând. Când va fi mare, i-ar plăcea să meargă la București, capitala care îi oferă mai multe oportunități. "Dar nu în străinătate, este prea greu să fii departe de familie", subliniază el.
