Concurs Realitatea.NET: Călătorie în Slovacia cu peripeții

Totul a început cu un mesaj prin care eram anunțată că voi pleca în Slovacia pentru un sejur de 4 zile. La început am fost foarte bucuroasă pentru că sunt o iubitoare a muntelui și îmi doream de mult o astfel de vacanța, însă pe parcurs mi-am dat seama că e puțin cam departe și posibilitatea de a ajunge în acea stațiune este mai limitată. Și totuși pentru că eu și prietenul meu „zurlii” nu ne dăm la o parte în fața aventurii, am decis până la urmă să ne strofocăm puțin și să facem cumva să ajungem acolo.

Și uite așa a început căutarea noastră pentru transport care trebuie să recunosc nu a fost foarte ușoară ținând cont că pe site-ul CFR-ului nu prea găsești datele necesare. Dar cum noi doi aștia mititei ne duce puțin mintea am intrat pe un site din Germania al CFR-ului care ne-a dat toate răspunsurile la întrebările noastre. Răspunsul obținut era legat de faptul ca trebuia sa schimbăm 5 trenuri pentru a putea ajunge la destinație iar apoi să mergem puțin pe jos până la hotel. După ceva emoții legate de biletele de plecare am reușit să ne îmbarcăm în tren și să plecăm către Slovacia într-o seară de joi. Partea cu serviciul și cu liberele nu o mai povestesc că a fost puțin cam tragică și asta datorită faptului că șefii nu au fost foarte încântați de plecărea noastră. Ca mai toți românii ne-am luat și provizii pentru drum dar despre astea o să vă spun mai încolo. Ne-am urcat în primul tren care pleca din Brașov către Budapesta, prima noastră oprire de fapt , orele petrecute în acest tren fiind cele mai multe și s-a găsit timp de discuții, luat cina și servit o băuturică. Dar cum ziceam aventura abia începea și nu se putea să nu se întâmple ceva și în acest tren. Eu la viața mea am călătorit cu trenul mult dar atâția controlori și vameși câți am întâlnit în acest tren nu am văzut niciodată. Mai era și problema că vorbeau în ungurește, iar eu care am învățat atâtea limbi străine tocmai pe asta nu o știam, mai ales acum că aveam nevoie. Ne-am descurcat noi până la urmă si am ajuns la destinația Budapesta. În Budapesta nu a fost timp prea mult și ne-am urcat rapid în trenul care ducea la Kosice și în care nu am mai avut parte de atâți controlori și vameși. Odată ajunși acolo pentru că era suficient timp până la următorul tren am vizitat orașul Kosice care în mare parte seamănă cu orașele din România și în special partea veche din Brașov. Și la ei ca la noi sunt clădiri vechi și clădiri noi (renovate de la a-z), iar oamenii cred că diferă de noi prin respectul pentru semenii lor. În concluzie intrasem într-o țară frumoasă și la propriu și la figurat ținând cont ca și ea a fost sub comunism. Aici bineînțeles că nu puteam scăpa de aventură, și noi, ca tot omul când ne-am dus la casa de bilete să ne luăm rezervare unde descoperim amuzați că nimeni nu vorbea nici o limba cunoscută de noi (și chiar știam câteva). Dacă ați văzut filmele mute înseamnă că o să vă dați seama cum am reușit noi să luăm rezervarea. După îndelungi gesticulații și semne, cu biletul în mână am reușit să luăm ce ne trebuia și țusti la tren.

Destinația următoare era orașul Poprad Tatry, un oraș situat la poalele muntelui unde urma sa ajungem noi. Deși distanța până la poalele muntelui nu era mare, să nu credeți că am scăpat așa ușor cu transportul. De acolo am fost nevoiți să luăm un tren până la următoarea stație, care avea un nume foarte ciudat și era situată în mijlocul unui câmp. Noi am coborât cu tot cu bagaje că așa ni s-a spus și ne-am pus pe ele așteptând următorul tren. Mă gândeam eu că atât ne mai trebuie să rămânem noaptea pe un câmp unde nu era nimeni și chiar dacă erau, cum m-aș fi înțeles cu ei? În fine a venit trenul după ceva emoții și am ajuns la stațiunea cu pricina. Dar nu am putut sta linistiți că odata ajunși acolo ne uitam când în dreapta când în stânga în ce direcție să o luăm. Am dat cu banul și am luat-o în stânga dar ce credeți, gresit. După 3 km ne-am intâlnit cu cineva și după îndelungi gesticulații ne-a spus ca era în direcția cealaltă. Era deja seară și când am ajuns la hotel nu ne-a mai trebuit nimic decât o baie și somn.

Sejurul a fost de vis în acea stațiune fiind nenumărate posibilități de distracție și relaxare. De la schi, plimbări cu telefericul, saună, ping-pong, fotbal, baschet, piscină, bowling și multe altele până la plimbări în alte stațiuni unde poți practica diferite sporturi mai excentrice. Nu pot să zic că a fost un sejur lipsit de aventură pentru că mai zilnic pentru a merge în centrul stațiunii trebuia să tranversăm o parte de munte și cum ne întorceam seara vă dați seama cum era pe întunericul ăla în mijlocul pădurii. Am fost să zicem norocoși și nu am întâlnit decât niște capre sălbatice dar cine știe ce animale sălbatice se mai suiau pe acolo. Cum vă ziceam mai devreme când am plecat de acasă am luat cu noi o grămadă de mâncare (conserve) care nu ne-au folosit la nimic, noi având acolo masa asigurată (și era într-adevar masă). Așa că am fost nevoiți să ne întoarcem cu ele înapoi și să le mancăm aici. Stațiunea Tatrankaya Lomnica e o stațiune situată la poalele munților Tatra și e una dintre nenumăratele stațiuni din zonă unde în general vin mulți cetățeni din țările vecine cu Slovacia. Eu zic că merita să faceți o vizită în acestă țară și în special în acestă stațiune pentru că este o frumusețe și o să vă dați seama de asta din poze.