Scriitoarea Herta Müller, recent laureată a premiului Nobel pentru literatură, "salvează cuvintele distorsionate și denaturate de regimul opresiv și le lasă să cânte", potrivit unei cronici din publicația australienă "The Age", care o alătură pe scriitoare unor autori ca Orwell și Kundera.
Articolul dedicat Hertei Müller, numit "Cuvinte despre libertate își găsesc eliberarea" ("Words of freedom find release"), face o scurtă biografie a scriitoarei care a plecat în urmă cu 20 de ani din țara sa. Autorul articolului descrie unul dintre romanele Hertei Müller, "Hertzier", un volum "parțial autobiografic care pare de vis, fantezist, însă este și puternic realist".
"Unul dintre ornamentele din apartamentul scriitoarei din România era o piele de vulpe pe podea. Într-o zi scriitoarea a observat că pielea de vulpe nu mai avea coada, însă a crezut că s-a rupt dintr-un accident. Însă în săptămânile următoare vulpii i-au fost tăiate și picioarele, unul câte unul, iar în final i-a fost tăiat capul. Acesta nu a fost nici pe departe cel mai rău lucru care i s-a întâmplat scriitoarei în timpul regimului Ceaușescu - a fost dată afară de la locul de muncă și a primit amenințări cu moartea, iar unii dintre prietenii săi au fost uciși - însă a fost poate cel mai bizar incident dintre cele multe care arată tortura psihologică constantă la care regimul a supus cetățenii, în special pe cei care refuzau să colaboreze. Pielea de vulpe spunea parcă ", scrie The Age.
Autorul australian face o paralelă între cărțile Hertei Müller și cele ale unor scriitori precum Kafka, Orwell sau Kundera, spunând că astfel de întâmplări au putut fi citite de australieni în cărțile autorilor menționați, însă "niciodată așa cum descrie Müller".
"Am citit unul dintre romanele sale, , în urmă cu zece ani, când a câștigat premiul Dublin Impac și am fost fermecat. Le-am spus prietenilor că trebuie să îl citească, însă când le-am precizat că este vorba despre un grup de studenți români care sunt urmăriți de poliția secretă, am văzut în ochii lor mirarea și am putut citi ceea ce gândeau - un roman prea depresiv, care nu are legătură cu Australia", scrie jurnalistul australian.
Povestea din "Hertzier" are o atmosferă extraordinară, hipnotică, astfel încât cititorul simte paranoia total justificată a personajelor. "Te face să ridici privirea din carte și să te uiți în cameră cu înfioarare, de parcă tocmai ai fi văzut încă unul dintre picioarele vulpii lipsind".
Articolul prezintă un pasaj din roman, în care un bărbat este bătut de huligani, iar când este dus la spital, rănile sale sunt descrise ca fiind "gripă de vară". Când încearcă să depună plângere, autoritățile îi spun că nimeni nu este bătut fără o cauză.
"După ce s-a ridicat împotriva dictaturii ,Hertei Müller i s-a interzis publicarea cărților în țara sa. A emigrat în urmă cu mai bine de 20 de ani, iar acum trăiește în Germania. Însă timpul petrecut în România încă o bântuie și este prezent în scriitura sa, în mare parte despre propria experiență. Ceea ce face ca premiul să fie bine-meritat este faptul că nu este vorba doar despre recunoașterea unui scriitor disident. Limbajul, precizia acestuia au fost întotdeauna vitale pentru scriitoare. Regimurile opresive distorsionează și denatutrează cuvintele, iar Müller le salvează și le lasă să cânte", scrie The Age.
