Favoriţi în cursa Nobelului pentru pace erau doi disidenţi chinezi, cu atât mai mult cu cât ediţia din acest an a premiilor a coincis cu cea de-a 20-a comemorare a masacrului de la Tiananmen şi cu aniversarea a 60 de ani de la instaurarea regimului comunist din China.
Comitetul Nobel pentru pace este faimos pentru marile gesturi simbolice pe care le face, cu ambiţia de a influenţa agenda geopolitică a lumii. În 1989, de pildă, chiar în săptămâna masacrului de la Tiananme, premiul a fost atribuit liderului spiritual exilat al Tibetului, Dalai Lama.
Anul trecut, mediatorul pentru pace Martti Ahtisaari, fost preşedinte al Finlandei, a fost recompensat pentru sarcinile de mediator de care s-a achitat în Namibia, Irlanda de Nord, în Balcani şi mai ales în provincia indoneziană Aceh, unde a şi repurtat cel mai mare succes al său, facilitând acordul de pace semnat în 2005.
Premiul Nobel pentru pace, care, spre deosebire de celelalte Nobeluri, se acordă la Oslo, nu la Stockholm, a fost acordat din 1901 şi până în prezent pentru 96 de persoane şi 20 de organizaţii, dintre care Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a fost recompensat de trei ori cu această districţie, iar Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi de două ori. Anul acesta, Comitetul de la Oslo a primit 250 de nominalizări pentru premiul Nobel pentru pace.
România are şi ea numele legat de unul dintre laureaţii premiului Nobel pentru pace. În 1986, Elie Wiesel, supravieţuitor al Holocaustului, născut la Sighet în 1928, a fost recompensat cu prestigiosul premiu pentru că a devenit "un martor în slujba adevărului şi a dreptăţii", după cum se motiva în discursul de prezentare al Comitetului Nobel, care îl consideră un "mesager al umanităţii".
2009: Barack Obama (Statele Unite)
2008: Martti Ahtisaari (Finlanda)
2007: Al Gore (Statele Unite) şi panelul ONU pentru climă (Grup interguvernamental de experţi care se ocupă de evoluţia climei, GIEC)
2006: Muhammad Yunus (Bangladesh) şi Grameen Bank
2005: Agenţia Internaţională de Energie Atomică (AIEA) şi directorul Mohamed ElBaradei (Egipt)
2004: Wangari Maathai (Kenya)
2003: Shirin Ebadi (Iran)
2002: Jimmy Carter (Statele Unite)
2001: Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) şi secretarul general Kofi Annan (Ghana)
2000: Kim Dae-Jung (Coreea de Sud)
