Claudiu Pândaru: În România, cel mai bun medic e norocul

Știu cum e să-ți ridice medicii din umeri. Știu cum e să te uiți în ochii copilului tău bolnav fără să știi ce are, fără să știi dacă se face bine. Știu cum e să-ți tremure mâna, să ți se întunece mintea dorind să strângi de gât doctorul, ministrul, pe Dumnezeu. Știu cum e să te întrebi care e vina unui pui de om născut de două luni, știu cum e să-ți cauți în memorie toate greșelile, ca pe niște cauze legate cu fire invizibile de suferința bebelușului. Știu cum e să traduci pagini de internet din germană în  română ca să pricepi dacă acolo, la Viena, pentru români, o Mecca a izbăvirilor medicale, au aparatura necesară. Știu cum e să privești fiecare scutec ca pe o scrisoare din ceruri. Știu  cum e să-ți înghiți furia, doar pentru că nesimțitul ăla de doctor care se uită la mâna ta în căutarea  banilor e singura șansă a copilului. Știu cum e să dai șpagă în spital, pentru că nu ai altă soluție. Știu cum e să alergi dintr-un spital în altul pentru că tot ce ți-a rămas e speranța. Știu cum e să o pierzi. Știu că în România sunt foarte mulți medici buni.

Citește mai mult în Gândul