Sunt printre cei care se bucură că frauda electorală, suspiciunile de hoţie, dovezile turismului electoral au fost „tema” centrală a alegerilor europarlamentare. Sunt printre cei care au râs văzându-i pe domnii candidaţi, reprezentanţi ai partidelor, smulgându-şi părul în plicticoase dezbateri TV, reclamând violarea democraţiei cu autocarul. Bucuria mea e direct proporţională cu nefericirea lor. E singurul moment în care nu mă fură pe mine, ci se fură între ei.
Sunt printre cei care se bucură că în timp ce scriu se dezbate cu patos cum Patriciu a furat nămolul ţării, printr-o concesiune. Sunt printre cei care se bucură, pentru că ştiu că, dacă nu lua nămolul domnul Patriciu, îl lua domnul Vântu. Atunci m-aş fi bucurat pentru domnia să, şi pentru nefericirea domnului Patriciu.
Sunt bucuros pentru că, probabil, pe domnul Boc l-a certat doamna Boc, la auzul veştii că ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a donat în 2008 fiilor lui 400.000 euro pentru achiziţia unui teren, a avut venituri de 325.200 lei de la o firmă la care este şi acţionar majoritar şi consultant, şi că a avut de unde strânge pentru a depune în ultimele şase luni 43.000 euro într-un depozit. Sunt bucuros şi pentru că domnul Berceanu, chiar dacă a donat fiilor sute de mii, mai are 843.000 euro.
