Se bănuieşte că arca lui Noe, după potop, s-a oprit aici, pe Ararat. Dar potopul, mai vine şi în zilele noastre pe versanţii celebrului munte. Fie este vorba despre furia vremii, fie de conflictul militar dintre turci şi kurzi.
"De multe ori nu ne-am simţit în siguranţă, tancuri pe stradă, multe unităţi
militare. Într-un autobuz oameni simpli cu puşti, erau ca şi cum
ar merge la plimbare", povesteşte Cristina Ianc care a participat la expediţie.
Membrii expediţiei au parcurs peste 3.000 de km, până la Dogubayazit,
dar numai după ce au fost verificaţi de militarii turci. Nici întâlnirea cu
ghidul kurd, de care aveau nevoie, nu a fost una obişnuită.
Ascensiunea a început pe 6 septembrie, în baza unui permis special al
autorităţilor. Peste două zile, pe 8 septembrie, românii arau pe vârful Ararat. La ora 6:10
dimineaţa au simţit gustul triumfului. Numele lor au rămas pe vârf, scrise pe o
hârtie protejată de o cutie specială.
