Ne aventurăm acum în județul Alba, în Cheile Aiudului. Cu pereți înalți de stâncă printre care șoseaua de abia își face loc, zona este un adevărat rai pentru turiștii, simpli privitori, dar în aceeași măsură pentru pasionații de alpinism. Sălbăticia locului nu are cum să nu-ți trezească setea de aventură. Și după ce te-ai luat la luptă cu munții, te așteaptă o răsplată pe cinste, poți să mănânci la localnici, care gătesc numai bunătățuri.
Se înalță trufașe în Munții Trascău, unind abrupt Valea Mureșului cu Valea Arieșului. Cheile Aiudului sau Cheile Vâlișoarei, cum le spun localnicii, s-au format după ce Pârâul Aiudului s-a luptat zeci de mii de ani cu stânca și a învins-o. Frumusețea lor ți se dezvăluie încet, doar răbdare să ai.
Pereții de piatră străjuiesc de-o parte și alta, impresionând prin înălțimea lor, 250 de metri. Parcă ar vrea să pătrundă în cer. Stâncile îi captivează ca un magnet pe alpiniști. Sunt nu mai puțin de 20 de trasee marcate pentru cei care vor să escaladeze versanții.
"Mie mi se pare mai mult un sport al minții pentru că trebuie să te gândești mult, să te uiți întâi și după aceea te duci și te cațeri. Dar fără antrenament te descurci mult mai greu", a spus o alpinistă.
Odată ajunși sus, nu suntem decât noi și cerul. Liniștea este, din când în când, sfredelită doar de corbi și de susurul apei din vale. Aici pereții se îndepărtează tot mai mult unul de celălalt, este semnul că am ieșit din defileul Cheile Aiudului. Coborâm ceva mai greu decât la urcare și căutăm un loc primitor pentru odihnă.
La pensiunile care se află la câțiva kilometri de chei, o cameră dublă costă 100 de lei pe noapte. Iar gulaș și brânzoaice ca aici nu mai găsești. Cei care vor să fie aproape de munte se pot caza la cort, pe malul apei.
Plecăm din Cheile Aiudului după o zi plină. Ne conduc stâncile, pădurile și florile sălbatice. Suntem mulțumiți, pentru că fiecare a dat și a primit. Muntele ne-a oferit din plin frumusețea și măreția sa, iar noi l-am răsplătit, pentru că i-am cercetat fiecare colțișor.
