Multe dintre corpurile primitive din centura de asteroizi, dintre Marte și Jupiter, provin din foste comete care au fost aruncate de pe orbita lor de către planetele mari din sistemul solar.
Una dintre teoriile comun acceptate este că resturile care compun centura de asteroizi sunt de fapt rămășițe ale unui disc proto-planetar, dar rocile care orbitează Soarele au reprezentat întotdeauna o sursă de curiozitate. Acestea variază în compoziție de la un amestec de gheață și praf până la rocă vulcanică, fapt ce indică origini multiple.
Răspunsul la această întrebare, potrivit unui studiu publicat în jurnalul științific Nature, este că o parte însemnată din asteroizi sunt de fapt foste comete. Descrise ca „bulgări murdari” de gheață și praf, cometele sunt obiecte singuratice, cu orbite eliptice în jurul Soarelui.
Cercetători din Franța și Statele Unite au realizat un model matematic al dezvoltării sistemului solar, atunci când planetele de abia se formau. Potrivit simulării, planetele mari, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun erau mult mai apropriate, între cinci și 15 unități astronomice, de Soare.
Pe măsură ce planetele creșteau, orbitele lor au devenit din ce în ce mai instabile. După 600 de milioane de ani, Uranus și Neptun au fost aruncate pe alte orbite. S-au ciocnit de un disc format din comete și le-au împrăștiat prin tot sistemul solar. Multe dintre ele au fost capturate mai apoi de forța gravitațională a centurii de asteroizi, unde au rămas până în ziua de astăzi.
