Începând de luni, toată lumea va fi atentă la ce se întâmplă la Copenhaga, în Danemarca, unde liderii mondiali se vor întâlni în cadrul unui conferințe a Națiunilor Unite cu privire la schimbările climatice. Scopul lor este simplu: construirea unui nou plan de combatere a încălzirii globale.
Peste 85 de șefi de stat sunt așteptați la Copenhaga, în cadrul celui mai important summit de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu alte cuvinte dezbaterile și concluziile ar putea fi confuze.
„De ce avem nevoie de un acord climatic”
Majoritatea oameniilor de știință sunt de acord că în ultimul secol temperatura medie globală a crescut cu circa 0,7 grade Celsius. IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) spune că există 90% șanse ca emisiile de gaze de seră să fie produse de civilizația umană.
Experții IPCC spun că schimbările climatice recente și manifestările extreme ale vremii din ultima vreme arată că există o interval foarte scurt de timp în care putem acționa.
Ce este COP15?
COP15 este un acronim de la 15th Conference of Countries. COP15 este și a cincea întâlnirea a tărilor care au semnat protocolul de la Kyoto.
Protocolul de la Kyoto este un acord obligatoriu pentru semnatari, propus în 1997, în care aceștia se angajează să reducă emisiile de gaze de seră cu un procent de 5% față de nivelul din 1990, până în 2012.
Tratatul climatic de la Kyoto a fost ratificat, în 2005, de către 185 de tări, dar nu și de către Statele Unite.
Care sunt țelurile Conferinței de la Copenhaga?
IPCC al Națiunilor Unite urmărește stabilizarea concentrațiilor atmosferice de gaze de seră la un nivel care să nu fie dăunător pentru climat.
Deși există încă dezbateri intense cu privire la ce este „dăunător”, concentrația de gaze de seră în timpul revoluției industriale a fost de 278 de parți la milion, față de 381 cât este astăzi.
Pâmă în 2050, UNFCC speră să reducă gazele de seră la jumătate, față de nivelul înregistrat în anul 2000.
Conferința de la Copenhaga are patru țeluri importante:
Acordul trebuie să fie foarte precis cu cât vor limita emisiile țările puternic industrializate, precum Statele Unite și Japonia.
Să determine în ce măsură, tări în curs de dezvoltare precum China, India și Brazilia își pot limita emisiile fără a-și limita creșterea economică.
Explorarea opțiunilor pentru o finanțarea stabilă și de lungă durată din partea țărilor dezvoltate care pot ajuta la reducerea gazelor de seră.
Identificare unor măsuri de asigurare țărilor în curs de dezvoltare că sunt tratate în mod egal, ca parteneri.
Care este rolul Statelor Unite?
Mulți lideri au sperat că Statele Unite (pe locul doi la emisii de dioxid de carbon pe persoană, după Australia) vor veni la Copenhaga cu o legislație a protecției mediului deja adoptată în țară. Deși un pachete de legi a trecut de comisiile Senatului American, un vot va fi dat cel mai devreme în primăvara lui 2010. Un răspuns pozitiv al Statelor Unite ar atrage după sine majoritatea țărilor din Occident.
Cât va costa?
Banca Mondială estimează că tările dezvoltate vor avea nevoie de 400 de miliarde de dolari pe an pentru oprirea schimbărilor climatice și aproape 100 de miliarde de dolare pe an pentru măsuri anuale, cum ar fi relocarea refugiaților din cauze climatice.
