Cătălin Tolontan: Epistola unui mare jucător către "națională" și suporteri: "Mă numesc Florin Răducioiu și nu pot să trăiesc fără speranță"

Dreptul la opinie

Orele de după meci l-au prins pe Răducioiu la Brescia. A venit aici pentru un meci caritabil. Șocul cu Austria s-a adăugat celui cu Serbia. Dezamăgirile se sedimentează chiar și pe arterele unui om perfect sănătos, în vîrstă de 39 de ani.

Cuprins de nesomn și de dezamăgire, la 3 dimineața, el s-a ridicat din pat și a pus pe hîrtie aceste gînduri. Le-a trimis Gazetei pentru toți microbiștii din țară. Redacția nu a intervenit deloc pe ele, sînt ideile și frămîntările autentice ale unui om care a dat enorm “naționalei” și care are dreptul de a vorbi celor de după el pentru cei care vin după noi toți.

În buna tradiție a suspiciunii naționale, putem să încadrăm asta la fuga după un post. Chiar Răducioiu simte acest pericol. Putem. După cum putem să-l suspectăm de partizanat cu Hagi sau cu Lucescu, sau cu oricine altcineva. Putem și asta.

Citește mai mult