CAMPANIE DE IMAGINAŢIE - Ziua Des-umflării

Ne-am amestecat într-un grup de copii care, ieşiţi de la şcoală, aşteptau la capul unui pod rupt de ape în ziua aceea ca cineva să vină să-i ocolească cu o maşină cei 18 km până la casele lor. Am început să discutăm. Aş vrea să vedeţi, stimaţi cititori, ce idei năstruşnice au copiii de 12-13 ani din Valea N., idei care nu aş vrea să rămână necunoscute.

Ei îşi imaginează, la instigarea teoretică a unui puşti mai răsărit, cum ar arăta o zi a "des-umflării" pe glob.

Ce înseamnă des-umflare? "Simplu, la un semnal dat în acelaşi timp pe tot globul  pământesc – toţi oamenii să desumfle roţile de la maşini, biciclete, motociclete, adică tot aerul comprimat în recipiente de cauciuc de-a lungul timpului. – "Şi roţile tractoarelor?" "– Sigur că da! Şi ale maşinilor militare, şi ale celor de poliţie, şi ale salvărilor, pompierilor?" Desigur: tot, tot ce conţine aer comprimat. Şi aerul comprimat folosit de combinatele chimice, şi tuburile de oxigen lichid, totul: de la baloanele colorate ale copiilor până la platformele industriale ale NASA.

Atmosfera  terestră este o pătură de aer care înconjoară Pământul, cu o grosime de 25-30 de kilometri. Din acest strat s-a concentrat, de-a lungul timpului, o mare parte de aer în roţi sau alte recipiente. "Într-o roată de Dacia aerul are o presiune de câteva atmosfere, dar o Dacie are cinci roţi, un sat are are circa 500 de maşini, în Bucureşti sunt vreo câteva milioane, pe glob numărul maşinilor este îngrozitor de mare", ne spun copiii.

Dar, totuşi, cum să oprim marile combinate? Cum să rămânem fără poliţie? Cum să des-umflăm armatele? Fără tractoare, ce ne facem? La toate acestea vine un singur răspuns: "- Doar pentru o zi, domnule, atât, 24 de ore să stăm toţi cu mâinile în sân – şi apoi o luăm de la capăt." Năstruşnică idee... Să faci atmosfera cum a fost pe vremea lui Adam şi Eva.

Dar, insist totuşi, această des-umflare bruscă, la ora H pe tot globul, nu va crea ea însăşi furtuni de aer, uragane chiar?!

A rămas că ar trebui făcut un "studiu de fezabilitate", o "simulare pe calculator", să-şi dea avizul specialiştii, să se calculeze câţi metri cubi de aer din atmosferă sunt îmbuteliaţi sub presiune în recipiente, să se ţină o evidenţă strictă, zilnică sau lunară, a creşterilor şi descreşterilor, eventual să se eşaloneze această "des-umflare" pe fuse orare. Oricum, ceva trebuie făcut, baremi să atenţionăm lumea că s-a supărat Vremea şi, iată, copiii din Valea N. nu mai au pod spre şcoală...

Aceste discuţii cu elevii sunt emoţionante: ei visează, de fapt, la cerul senin, un senin mai curat decât în cele mai curate zile de vară, mai curat decât în copilăria părinţilor lor, o curăţenie oarecum ca în tablourile lui Rafael – ori în frescele lui Michelangelo din Capela Sixtină. În fond, omul când moare redă atmosferei aerul din  plămâni, de ce atâtea maşini din "cimititrele de maşini" îl păstrează în anvelope? Baremi pentru maşinile moarte să se dea o lege universală a des-umflării, şi tot ar fi ceva.

Constat că educaţia ecologică funcţionează la elevi, ar putea chiar să ne fie profesori la "aerologie". Între timp, însă, ploile spală aerul în vârtej, suntem ca într-o maşină cosmică de spălat.

De aceea vă spun, ziua des-umflării este şi aşa – şi aşa. Adică: putem să şi desumflăm cauciucurile, dacă vrem – dar şi să ne des-umflăm pe noi înşine din gânduri şi speranţe de mai bine. Tot ce e de făcut, stimaţi cititori, este să citiţi aceste rânduri – şi, citind, dacă vă vin idei noi, să le discutaţi cu noi.