Acum 33 de ani, Vargas Llosa şi Garcia Marquez erau prieteni, amândoi testându-şi forţa scrisului propriu şi grila prin care lumea căpăta proporţiile unei cărţi. Problemele dintre ei au apărut atunci când peruanul şi-a testat forţa pumnului pe ochiul stâng al lui Marquez, naşul de botez al celui de-al doilea copil al său, istorisire care va deveni una dintre anecdotele clasice ale vieţii literare, reluată şi în singura biografie autorizată a lui Marquez, semnată de Gerald Marin, apărută recent la Polirom, "Gabriel Garcia Marquez. O viaţă".
Pe 12 februarie 1976, Garcia Marquez şi Vargas Llosa se află la o reuniune în Mexic, unde cei doi ajung să se certe iremediabil, punând astfel punct unei dintre cele mai frumoase amiciţii din istoria literaturii, reluată amplu într-o carte semnată de Luis Fernández Zaurín, "De cuando Vargas Llosa noqueó a Gabo" ("Când Varga Llosa l-a pus la podea pe Gabo"). "Vargas Llosa îşi părăsise familia, pentru o relaţie cu un top-model, iar Gabo a încercat s-o consoleze pe soţia abandonată, Patricia, sfătuind-o să ceară divorţul pentru părăsirea domiciliului conjugal", dezvăluie Zaurin motivul care l-a făcut pe Llosa să se ia la harţă cu Marquez. Se pare că atunci când Marquez s-a dus, senin, să-şi îmbrăţişeze prietenul, acesta, fără niciun cuvânt prealabil, i-a tras un pumn în ochiul stâng, iar cei jur l-au auzind spunând: "Cum îndrăzneşti să mă îmbrăţişezi, după ce i-ai făcut Patriciei în Barcelona?". Se pare că peruanul, deşi s-a împăcat cu Patricia, nu a putut să treacă peste ceea ce el considera trădarea prietenului său vreme de 33 ani, când între cei doi s-a aşternut tăcerea.
Mulţi ani, despărţirea celor doi a fost pusă pe seama divergenţelor literare sau chiar a rivalităţilor personale, până când cotidianul spaniol "La Jornada" a dezvăluit nu doar povestea, ci şi două fotografii cu ochiul vânăt al lui Marquez. Chiar dacă lumea a mizat pe împăcarea titanilor, speculându-se chiar că Llosa va prefaţa una dintre ediţiile capodoperei "Un veac de singurătate", scriitorii nu au reuşit să-şi mai dea întâlnire, nici măcar în registrul literar. În 2007, după ce zvonul despre împăcarea celor doi a luat amploare, agentul literar al lui Garcia Marquez, celebra Carmen Balcells a infirmat, public, că ediţia comemorativă a romanului "Un veac de singurătate" va fi prefaţată de Llosa, dar a amintit că volumul va include câteva pagini semnate de peruan, dar scrise în 1971, înainte de incidentul care i-a transformat în inamici.
Garcia Marquez este şi protagonistul altor poveşti reunite acum, dar "acestea istorii nu sunt întru totul adevărate, ci invenţii transmise pe cale orală, dar, aşa cum Vargas Llosa ar spune, vor termina prin a deveni adevărul minciunilor", spune Fernández Zaurín, citat de "La Tercera". Alături de istoria despărţirii celor doi, cartea aduce în prim plan şi alte anecdote, din viaţa lui Francisco de Quevedo, Miguel de Unamuno, Pío Baroja, Camilo Jose Cela, Jorge Luis Borges sau Juan Carlos Onetti. Asumându-şi "genul anecdotic, uzula în literatura anglo-saxonă, dar rar în literatura hispanică", Fernández Zaurín nu omite episodul creat în jurul nominalizării poetului Rafael Alberti la premiile Nobel.
Dacă Vargas Llosa şi Garcia Marquez nu şi-au reluat niciodată prietenia şi nu şi-au mai vorbit, multe dintre spusele lor au fost interpretate ca adresări indirecte. Atunci când Llosa a criticat intelectualii din Cuba, care nu s-au raliat unei mişcări anti-Castro, s-a spus că Llosa l-a vizat direct pe Marquez, "curteanul lui Castro". Pe de altă parte, Marquez însuşi şi-a justificat prietenia cu Fidel Castro, prin aceea că "prietenia transcende opţiunile politice". Cert este că cei doi au ales să treacă şi motivul despărţirii sub tăcere, deşi editorul lui Marquez a dezvăluit că acesta va include episodul în cartea de memorii pe care o scrie.
García Márquez şi Vargas Llosa sunt două dintre cele mai sonore nume ale literaturii hispanice.
Bătaia dintre Marquez şi Llosa, devenită anecdotă a literaturii, a aşezat tăcerea între cei doi
