Anul 2009 și motivele pentru care îl vom uita repede în atenția editorialiștilor

Ion M. Ioniță ne anunță în Adevărul cât vom avea de plătit în 2010 pe "Nota de plată"

Reforma statului nu se poate face prin promovarea clientelismului de partid, a imposturii fidele și a tupeismului agresiv.

Dezmățul a două sezoane electorale ajunge la scadență chiar din prima zi a anului viitor. Ca de fiecare dată, nu politicienii plătesc pentru iresponsabilitate, ci dragul lor popor. Anul 2009 a început în acordurile marșurilor triumfale care anunțau măriri uriașe de salarii și pensii. Peste România urmau să curgă numai râuri de lapte și miere, iar câinilor vagabonzi din orașe li s-ar fi atașat în coadă covrigul aferent. În vacarmul general nu se mai putea auzi nicio voce lucidă. Era trădător de neam și țară oricine ar fi sugerat că banii promiși nu sunt decât o mare minciună. Scandalurile care au urmat, lupta electorală, criza politică nu au făcut decât să amâne plata.

Ianuarie aduce trezirea din beția electorală. Valul de scumpiri anunțat, restructurările din sectorul bugetar sunt mai eficiente decât ciorba de potroace. Populația s-a distrat, a urmărit cu sufletul la gură telenovela „Uite cine e președintele", acum, gata, trebuie să bage mâna în buzunar și să achite cheltuielile. Guvernul s-a împrumutat la greu pentru a ieși la liman în 2009, iar acum așteaptă, cu sufletul la gură, eliberarea următoarelor tranșe de la FMI. În anii următori, numai plata dobânzilor la creditele contractate pe plan intern și extern va deveni o povară considerabilă pentru bugetul de stat.

Adrian Cercelescu explică în Gândul de ce e bine să fii "Dentist la drumul mare"

Ia! Ușor cu jeep-ul pe stradă, c-au deszăpezit ăștia și s-ar putea să faceți revelionul în service. Care aveți mașini mai mici circulați fără grijă: cu puțin noroc, vă învărtiți de-o daună totală și vă dă CASCO altele noi.

Ați văzut ce gropi au apărut pe (ceea ce ei numesc) partea carosabilă? În București, ai zice că armata a răspuns până la urmă apelurilor disperate ale lui Oprescu-față-cu-fulguiala: Ostași, ofițeri, rezerviști, veterani de război! Patria e-n pericol. Puneți mâna pe screpere, săriți pe pluguri! "Domne, da' noi n-avem pluguri", i-a zis armata. Da' ce-aveți? s-a interesat Oprescu. "Dinamită". Aha; bună și aia. Și i-au deszăpezit bulevardele cum se face pe apa Bistriței, când vine cu gheață mare. Bum-bum! Gata, domne: "Nu mai ai străzi - nu mai ai griji. Poa' să ningă până-n iunie".

Silviu Sergiu aduce argumente în Evenimentul Zilei pentru a ne convinge de ce "2009 e annus horribilis"     

Sintagma a fost folosită de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii pentru a caracteriza amar anul 1992, un an în care Familia Regală britanică a suferit numeroase lovituri, care i-au afectat imaginea și care au șubrezit credibilitatea monarhiei în ochii supușilor.

Cuvintele latinești sunt potrivite pentru a caracteriza zbuciumul românesc din 2009, un an pe care foarte mulți îl vor uita probabil foarte repede. Majoritatea din motive pământești. Viorel Hrebenciuc din rațiuni mistice. „A fost Anul Boului de Pământ”, va concluziona pentru sine, fără a intra în detalii. Nomina odiosa...

Un an în care derizoriul a fost ridicat la rang de esențial, evenimentele marginale au fost ambalate, la televizor, drept chestiuni de interes național, cu intenția vădită de a servi agende fără nicio legătură cu agenda cetățeanului.