Anul 2009 şi motivele pentru care îl vom uita repede în atenţia editorialiştilor

Ion M. Ioniţă ne anunţă în Adevărul cât vom avea de plătit în 2010 pe \"Nota de plată\"

Reforma statului nu se poate face prin promovarea clientelismului de partid, a imposturii fidele şi a tupeismului agresiv.

Dezmăţul a două sezoane electorale ajunge la scadenţă chiar din prima zi a anului viitor. Ca de fiecare dată, nu politicienii plătesc pentru iresponsabilitate, ci dragul lor popor. Anul 2009 a început în acordurile marşurilor triumfale care anunţau măriri uriaşe de salarii şi pensii. Peste România urmau să curgă numai râuri de lapte şi miere, iar câinilor vagabonzi din oraşe li s-ar fi ataşat în coadă covrigul aferent. În vacarmul general nu se mai putea auzi nicio voce lucidă. Era trădător de neam şi ţară oricine ar fi sugerat că banii promişi nu sunt decât o mare minciună. Scandalurile care au urmat, lupta electorală, criza politică nu au făcut decât să amâne plata.

Ianuarie aduce trezirea din beţia electorală. Valul de scumpiri anunţat, restructurările din sectorul bugetar sunt mai eficiente decât ciorba de potroace. Populaţia s-a distrat, a urmărit cu sufletul la gură telenovela „Uite cine e preşedintele\", acum, gata, trebuie să bage mâna în buzunar şi să achite cheltuielile. Guvernul s-a împrumutat la greu pentru a ieşi la liman în 2009, iar acum aşteaptă, cu sufletul la gură, eliberarea următoarelor tranşe de la FMI. În anii următori, numai plata dobânzilor la creditele contractate pe plan intern şi extern va deveni o povară considerabilă pentru bugetul de stat.

Adrian Cercelescu explică în Gândul de ce e bine să fii \"Dentist la drumul mare\"

Ia! Uşor cu jeep-ul pe stradă, c-au deszăpezit ăştia şi s-ar putea să faceţi revelionul în service. Care aveţi maşini mai mici circulaţi fără grijă: cu puţin noroc, vă învărtiţi de-o daună totală şi vă dă CASCO altele noi.

Aţi văzut ce gropi au apărut pe (ceea ce ei numesc) partea carosabilă? În Bucureşti, ai zice că armata a răspuns până la urmă apelurilor disperate ale lui Oprescu-faţă-cu-fulguiala: Ostaşi, ofiţeri, rezervişti, veterani de război! Patria e-n pericol. Puneţi mâna pe screpere, săriţi pe pluguri! \"Domne, da\' noi n-avem pluguri\", i-a zis armata. Da\' ce-aveţi? s-a interesat Oprescu. \"Dinamită\". Aha; bună şi aia. Şi i-au deszăpezit bulevardele cum se face pe apa Bistriţei, când vine cu gheaţă mare. Bum-bum! Gata, domne: \"Nu mai ai străzi - nu mai ai griji. Poa\' să ningă până-n iunie\".

Silviu Sergiu aduce argumente în Evenimentul Zilei pentru a ne convinge de ce \"2009 e annus horribilis\"     

Sintagma a fost folosită de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii pentru a caracteriza amar anul 1992, un an în care Familia Regală britanică a suferit numeroase lovituri, care i-au afectat imaginea şi care au şubrezit credibilitatea monarhiei în ochii supuşilor.

Cuvintele latineşti sunt potrivite pentru a caracteriza zbuciumul românesc din 2009, un an pe care foarte mulţi îl vor uita probabil foarte repede. Majoritatea din motive pământeşti. Viorel Hrebenciuc din raţiuni mistice. „A fost Anul Boului de Pământ”, va concluziona pentru sine, fără a intra în detalii. Nomina odiosa...

Un an în care derizoriul a fost ridicat la rang de esenţial, evenimentele marginale au fost ambalate, la televizor, drept chestiuni de interes naţional, cu intenţia vădită de a servi agende fără nicio legătură cu agenda cetăţeanului.