Opera Hertei Müller este în aceste zile principalul subiect de discuție în mediul cultural din întreaga lume. Se nasc noi comentarii, se revine la vechi analize pe text sau se nasc altele noi. Opera Hertei Müller nu a beneficiat, însă, întotdeauna de cei mai avizați critici literari. În anii '80, pe când trăia în România, ''mințile luminate'' de la Securitate au fost autoarele unor analize literare care ar face să roșească astăzi și un elev de școală primară.
Astăzi Herta Müller este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. În anii '80 însă ea nu era decât un membru din ''cercul elementelor cu preocupări de a redacta lucrări cu caracter ostil și tendențios'', potrivit unui document întocmit de Securitate și făcut public de Marius Mioc pe blogul său.
Documentul scoate la iveală o realitate aberantă a sistemului comunist: opera unei viitoare câștigătoare a premiului Nobel era analizată și evaluată de un ''specialist'' de la Securitate, care, cel mai probabil, nu terminase de citit nici manualul de gramatică de clasă primară.
Locotentul Ion Belețescu recomandă deschiderea unui raport de urmărire ''informativă'', pe baza mai multor analize ''literare'' pe textele scriitoarei.
''Textul Dorfchronik (Cronica satului), unde prezintă decăderea totală a unui sat german din Banat. Astfel, în acest sat există numai 11 elevi cu patru învățători. La piață înainte se vindeau multe animale, iar acuma este sărăcie. De asemenea prezintă în mod negativ organele locale și felul în care au loc ședințele de la Consiliu'', scrie conștiincios în raport locotentul Belețescu.
Credinciosul angajat al Securității este de-a dreptul indignat de faptul că în ''Cronica satului'', Herta Müller transmite ideea că ''la Căminul Cultural nu se desfășoară niciun fel de activitate, ci se fac numai nunți, iar în cadrul CAP și IAS-ului există o debandadă totală''.
În consecință, locotentul Belețescu se simte îndreptățit să propună ''deschiderea dosarului de urmărire informativă''.
Sursa ''Voicu'' scrie că în textul ''Meine Familie'' ''familia șvăbească apare depravată, fără conduită morală, fiecare bărbat are copii cu alte femei extraconjugale''.
Modul în care Herta Müller prezintă viața dintr-un sat bănățean îl nemulțumește și pe Voicu. ''Este atacat Casa Culturală. (...) Primarul, președintele CAP și directorul Gas sunt cuscrii. Unul dintre ingineri, care în loc să se ocupe de treaba lui pe câmp se ocupă de fotografii, și când primește un premiu, ca să meargă în Italia, rămâne dispărut'', scrie Voicu în nota informativă.
Herta Müller s-a născut într-o familie de șvabi din Banat, dar a emigrat în Germania în 1987, după ce legăturile ei cu studenții și scriitorii de limbă germană din Aktionsgruppe Banat intră în atenția Securității. Mama scriitoarei a fost deportată într-un lagăr din Uniunea Sovietică, astăzi pe teritoriul Ucrainei.
"Măcar la una dintre întrebările chinuitoare pe care le am, a răspuns dosarul meu", scria Herta Müller, care a aflat, la ani distanță, că până și cea mai bună prietenă a ei făcea parte din "sistemul Iubire și Trădare". "Jenny avea cancer – a murit demult. A povestit că a primit sarcina de a cerceta locuința și activitățile noastre cotidiene. Când ne trezim și când mergem la culcare, unde mergem la cumpărături și ce cumpărăm. Dar mi-a promis că la întoarcerea ei, va povesti numai ceea ce stabilim de comun acord. Planul locuinței noastre și activitățile noastre cotidiene le-a livrat cu lux de amănunte", a povestit scriitoarea.
