De când s-au introdus manualele alternative în învățământul românesc, toata lumea i-a bănuit pe editori, în cârdășie cu unii responsabili din ministerul de resort sau din inspectoratele școlare, de afaceri necurate.
Părerile nu au fost niciodată împărțite. Una singură a rămas și se vehiculează și acum, exact după zece ani de când au fost introduse aceste manuale. Nimeni nu neagă că, din tipărirea manualelor, mulți s-au umplut de bani. Însă, după ultima polemică in materie, am înțeles mai bine cum stau lucrurile.
La Ministerul Educației funcționează o comisie, cu un șef bine înfipt, care gestionează întreaga mascaradă privind tipărirea buclucașelor manuale. De-a lungul ultimilor ani (nu se va ști niciodată prin ce fel de mijloace neortodoxe s-a procedat), unele edituri au avut întâietate, altele, mai cu prestanță, au rămas de căruță, iar altele, mai mult necunoscute decat cunoscute, au tras lozul cel mare și s-au îmbogățit de pe urma culegerilor cu subiecte rezolvate pentru examenele de la Bcalaureat, apărute, culmea, la numai o zi după postarea lor pe site-ul instituției guvernamentale.
Citește mai mult în Gardianul
