Cornel Nistorescu în "Tata: Tu eşti urma mea!", publicat de Cotidianul, aduce atribut memoriei tatălui său.
"La aproape 90 de ani, s-a dus soldatul Nistoresc A. Aurel. A fost vreme de 4 ani doar soldat în războiul germano-rus. Apoi soldat al pământului. A plecat pe front cu trupele germane, a ajuns la Cotul Donului şi s-a întors singur, prin păduri, rănit, cu urechile îngheţate şi cu venele picioarelor umflate de mers.
După răni şi schije, după îngheţuri şi foame a rămas cu o boală. Să tot meargă! Nu a suferit niciodată de dromomania clasică, ci de nevoia mersului pe jos a omului care nu se poate opri într-un loc. De stat, îl dureau picioarele! Mă duc până la vie, plec să văd dacă a răsărit porumbul, urc până în pădure să văd dacă nu s-au pripăşit vulpile deasupra satului. Ani de zile a traversat pădurea spre o slujbă care l-a scăpat de colectivizare. Toată viaţa a mers pe câmp, la pădure, la vie, la primărie, la păşune. Într-o bună zi, mi-a spus că i se mişcă schijele în corp."
Mircea Marian se întreabă, pentru Evenimentul Zilei, cât de onestă şi reală este "Pesedizarea PNL."
Până la urmă, mi se pare onest din partea lui Crin Antonescu faptul că, pas cu pas, scoate la suprafaţă relaţia sa privilegiată cu acest om de afaceri.
Să nu ne facem iluzii: nici Mircea Geoană şi nici Crin Antonescu nu au interesul să menţină în funcţia de premier, după ce trec de hopul alegerilor prezidenţiale, un personaj asupra căruia nu au niciun control, aşa cum este Klaus Johannis. Să-i mulţumim lui Vladimir Ilici Lenin că a brevetat frumoasa sintagmă de „idioţi folositori” şi să-i îndemnăm atât pe Johannis, cât şi pe Croitoru să cugete puţin la aceste cuvinte atribuite liderului bolşevic.
Dinu Patriciu este convins în Adevărul că "Nimic nu ne atinge", nici măcar criza economică.
Se aud tot mai multe voci care susţin că lumea se apropie de sfârşitul crizei. În acelaşi timp, dezbaterea despre subreglementare sau suprareglementare ca şi cauză a dezastrului prin care am trecut, dar şi întrebările din ce în ce mai urgente despre soluţii devin tot mai înteţite. În ziarele financiare de ieri era citată o luare de poziţie a guvernatorului Băncii Angliei, Mervyn King, care spunea: „Niciodată în lumea financiară atâţia bani nu au fost datoraţi atâtor oameni aşa de puţini“. Se referea la aplicarea principiului „prea mare pentru a cădea“, aplicat de guverne pentru salvarea băncilor. Pune la îndoială folosirea banilor contribuabililor pentru salvarea sistemului financiar. Peste 2,4 mii de miliarde de dolari înseamnă pierderile declarate ale băncilor din Statele Unite, Anglia şi Zona Euro. A fost înţeleaptă soluţia aleasă sau băncile ar fi trebuit să fie lăsate să cadă? E o întrebare pe care unii o consideră absurdă. Alţii cred că gigantismul instituţiilor financiare trebuie eliminat, funcţiunile lor, separate. Nu reglementarea mai strictă va preveni crizele viitoare, şi nici reglementările legate de dimensiunea capitalului, ci competiţia între instituţii de dimensiuni mai rezonabile.
Rodica Ciobanu scrie în Gândul că "Premierul duce tava."
Premierul desemnat Lucian Croitoru şi-a luat rolul în serios. Se trezeşte devreme şi ajunge la Palatul Victoria, înaintea interimarului Emil Boc, se întâlneşte cu partidele, mai ales cu PD-L, face programul de guvernare şi dă declaraţii presei de pe poziţia de viitor şef al executivului. Nu schiţează un zâmbet, nu afişează o umbră de îndoială, o grimasă de nemulţumire, nu-i scapă o acută vocală, este egal şi imobil precum chipurile de piatră din Insula Paştelui. Mai are la dispoziţie un weekend şi trebuie să prezinte Parlamentului lista viitorului Cabinet.
Alegerile prezidenţiale, criza economică, formarea noului guvern sunt câteva din temele abordate în principalele editoriale de vineri
