Alegerile prezidențiale, criza economică, formarea noului guvern sunt câteva din temele abordate în principalele editoriale de vineri

Cornel Nistorescu în "Tata: Tu ești urma mea!", publicat de Cotidianul, aduce atribut memoriei tatălui său.

"La aproape 90 de ani, s-a dus soldatul Nistoresc A. Aurel. A fost vreme de 4 ani doar soldat în războiul germano-rus. Apoi soldat al pământului. A plecat pe front cu trupele germane, a ajuns la Cotul Donului și s-a întors singur, prin păduri, rănit, cu urechile înghețate și cu venele picioarelor umflate de mers.
După răni și schije, după înghețuri și foame a rămas cu o boală. Să tot meargă! Nu a suferit niciodată de dromomania clasică, ci de nevoia mersului pe jos a omului care nu se poate opri într-un loc. De stat, îl dureau picioarele! Mă duc până la vie, plec să văd dacă a răsărit porumbul, urc până în pădure să văd dacă nu s-au pripășit vulpile deasupra satului. Ani de zile a traversat pădurea spre o slujbă care l-a scăpat de colectivizare. Toată viața a mers pe câmp, la pădure, la vie, la primărie, la pășune. Într-o bună zi, mi-a spus că i se mișcă schijele în corp."

Mircea Marian se întreabă, pentru Evenimentul Zilei, cât de onestă și reală este "Pesedizarea PNL."      

Până la urmă, mi se pare onest din partea lui Crin Antonescu faptul că, pas cu pas, scoate la suprafață relația sa privilegiată cu acest om de afaceri.
Să nu ne facem iluzii: nici Mircea Geoană și nici Crin Antonescu nu au interesul să mențină în funcția de premier, după ce trec de hopul alegerilor prezidențiale, un personaj asupra căruia nu au niciun control, așa cum este Klaus Johannis. Să-i mulțumim lui Vladimir Ilici Lenin că a brevetat frumoasa sintagmă de „idioți folositori” și să-i îndemnăm atât pe Johannis, cât și pe Croitoru să cugete puțin la aceste cuvinte atribuite liderului bolșevic.

Dinu Patriciu este convins în Adevărul că "Nimic nu ne atinge", nici măcar criza economică.
Se aud tot mai multe voci care susțin că lumea se apropie de sfârșitul crizei. În același timp, dezbaterea despre subreglementare sau suprareglementare ca și cauză a dezastrului prin care am trecut, dar și întrebările din ce în ce mai urgente despre soluții devin tot mai întețite. În ziarele financiare de ieri era citată o luare de poziție a guvernatorului Băncii Angliei, Mervyn King, care spunea: „Niciodată în lumea financiară atâția bani nu au fost datorați atâtor oameni așa de puțini“. Se referea la aplicarea principiului „prea mare pentru a cădea“, aplicat de guverne pentru salvarea băncilor. Pune la îndoială folosirea banilor contribuabililor pentru salvarea sistemului financiar. Peste 2,4 mii de miliarde de dolari înseamnă pierderile declarate ale băncilor din Statele Unite, Anglia și Zona Euro. A fost înțeleaptă soluția aleasă sau băncile ar fi trebuit să fie lăsate să cadă? E o întrebare pe care unii o consideră absurdă. Alții cred că gigantismul instituțiilor financiare trebuie eliminat, funcțiunile lor, separate. Nu reglementarea mai strictă va preveni crizele viitoare, și nici reglementările legate de dimensiunea capitalului, ci competiția între instituții de dimensiuni mai rezonabile.

Rodica Ciobanu scrie în Gândul că "Premierul duce tava."
Premierul desemnat Lucian Croitoru și-a luat rolul în serios. Se trezește devreme și ajunge la Palatul Victoria, înaintea interimarului Emil Boc, se întâlnește cu partidele, mai ales cu PD-L, face programul de guvernare și dă declarații presei de pe poziția de viitor șef al executivului. Nu schițează un zâmbet, nu afișează o umbră de îndoială, o grimasă de nemulțumire, nu-i scapă o acută vocală, este egal și imobil precum chipurile de piatră din Insula Paștelui. Mai are la dispoziție un weekend și trebuie să prezinte Parlamentului lista viitorului Cabinet.