Teatrul politic dezinvolt - atât de familiar pentru noi - s-a preschimbat brusc, după raidul FMI, într-o dezlănţuire carnavalescă.
Ciocnirea besmetică a veştilor şi cifrelor nici nu mai poate fi urmărită: punctul de vârf al crizei a trecut... dimpotrivă, ce e mai rău abia urmează... în proximele luni vor fi concediaţi 100.000 de oameni... ba nu, cel puţin 150.000... pensiile vor fi îngheţate, ca şi salariile... nicidecum, creşterea de 2% (pentru pensionari) rămâne valabilă... salariul bugetarilor va scădea cu 25%, ...ba nu, cu 30%... şi, de fapt, salariile nu vor scădea pentru cei “competenţi” - economiile se vor face prin simpla disponibilizare a “incompetenţilor”... - ca şi cum Băsescu şi Boc îi detectaseră de mult pe netoţi şi nu aşteptau decât momentul propice pentru a termina definitiv cu ei! (Nu cumva “incompetenţii” sacrificaţi vor fi pur şi simplu cei ce nu aparţin nici unui clan influent?) Şi aşa mai departe, la nesfârşit, într-un carusel orgiastic impulsionat de politicieni şi catalizat de mass-media.
Vacarmul mediatic, din ce în ce mai aiuritor, are totuşi o mare virtute - clarifică instantaneu diagnosticul: panică.
