Activitatea scăzută a Soarelui ar putea contribui la "furtuna perfectă de radiații cosmice"

"În anul 2009, intensitatea radiațiilor cosmice a crescut cu 19% peste nivelul observat în ultimii 50 de ani", a declarat Richard Mewaldt de la Caltech. "Creșterea este însemnată și ne-ar putea forța să regândim de câtă protecție este nevoie pentru astronauți în misiuni".

Cauza principală a acestei creșteri de radiații este minimul solar, o perioadă a activității soarelui care a început în 2007 și care continuă și astăzi. Oamenii de știință știu de mult timp că radiațiile cosmice cresc atunci când scade activitatea solară. În acest moment, activitatea solară a atins un minim în era contemporană, situație ideală pentru ceea ce Mewaldt numește "o furtună perfectă de radiații cosmice".

Radiațiile cosmice provin din afara sistemul solar, fiind de fapt particule subatomice, în general protoni, dar și nuclei grei, accelerate aproape de viteza luminii de supernove îndepărtate. Radiațiile provoacă un set secundar de particule atunci când lovesc atmosfera Pământului, reprezentând un real pericol pentru astronauți.

Câmpul magnetic al Soarelui este prima noastră linie de apărare împotriva acestor particule. Întregul sistem solar, de la Mercur la Pluto și chiar mai departe, este înconjurat de heliosferă, de un câmp magnetic accentuat de vânturile solare. Când radiațiile cosmice încearcă să intre în sistemul solar trebuie să treacă de heliosferă, și chiar dacă reușesc să ajungă în interior, mai trebuie să treacă și de alte câmpuri magnetice.

"Când se înregistrează un minim al activității solare, această protecție naturală este slăbită și un nivel mai mare de radiații cosmice ajung în sistemul solar", a afirmat Dean Pesnell de la the Goddard Space Flight Center.