Academia Cațavencu a realizat două interviuri, cu Daniel Petru Funeriu, propus pentru fotoliul de ministru al Educației, și Remus Cernea, candidat la șefia statului la scrutinul din 22 noiembrie.
Daniel Petru Funeriu
Reporter: De ce?
F.: Pentru că trebuie. Trebuie să demonstrăm coerență. Eu, încă de la început, m-am implicat în reforma educației. Elaborarea legilor, Comisia prezidențială. Încercarea de a fi ministru face parte din coerența demersului meu.
Rep.: Băsescu v-a sacrificat pentru meschinăria lui.
F.: "V-a sacrificat"?
Rep.: Și-a bătut joc de dumneavoastră. Știa prea bine că n-are cum trece guvernul Croitoru.
F.: Este pentru prima oară în viață când aud că e o bătaie de joc să fii nominalizat pentru a conduce un minister.
Rep.: Da, în contextul actual, priviți în jur: v-a folosit.
F.: Spuneți că e vorba de Băsescu, or, eu știu că Lucian Croitoru a făcut nominalizările.
Cred ceea ce știu. Pe mine Lucian Croitoru m-a sunat, n-am fost foarte surprins fiindcă această variantă s-a mai discutat în trecut. Dar, încă o dată, faptul că am acceptat să trec prin aceste furci caudine ține de coerența mea, raportat la ceea ce am făcut în ultimul timp privind sistemul educațional. Legat de politică, avem o situație mai specială. Cred că în situația actuală, nimeni nu se poate deroga de la o sarcină, inclusiv politică. Poate că anii petrecuți în Japonia mă fac să-mi iau sarcina foarte în serios. E un defect pe care mi-l asum.
(...)
Remus Cernea
Reporter: Dracu' a auzit de Cernea?
R.C.: Probabil în egală măsură încare au auzit Apollo, Shiva, Hathor, Yahveh, Horus, Isis, Zeus, Ares ș.a.m.d… Sincer… mă tem că mai multe am auzit eu de ei, inclusiv de la un tip pe nume Mircea Eliade, pentru că mie mi se par aceste personaje mai degrabă oarbe, surde și, mai ales, mute… Norocul meu este că nu votează. Dacă ar fi votat i-aș fi invitat să se alăture suporterilor mei de pe Facebook care sunt cei mai mulți din România comparativ cu cei ai altor candidați cu cont pe Facebook.
(...)
Rep.: Ești cam nebun?
R.C.: Întreaga mea activitate de 12 ani de activism civic și de implicare în proiecte culturale demonstrează că tot ceea ce am făcut a avut o muncă serioasă și niște valori solide. E drept că am făcut multe lucruri pe care puțini le-ar face… Spre exemplu am decis să merg la Belgrad în 1999 în timpul bombardamentelor NATO, riscându-mi viața, pentru a încerca să înțeleg pe viu, dincolo de ceea ce se difuza la televizor, drama unor oameni aflați într-un război.
Interviurile complete - miercuri, în Academia Cațavencu.
