Aici nu mai e vorba despre primarul sectorului 5. Aici e vorba despre întruparea întâmplătoare sub acest nume a unui anumit comportament. Aici e vorba despre viitorul României.
Aceasta e, simplu spus, o chemare la jihad. Dar nu la jihadul exterior, stupid în barbarismul sau prin definiţie: omori ce nu poţi învinge. E o chemare la jihadul interior, la războiul nevăzut care se dă - sau ar trebui să se dea - în sufletul fiecăruia dintre noi. Toate religiile au, într-o formă sau alta, un asemenea îndemn. Până şi în Yoga lui Patanjali - formal vorbind, nici măcar o religie - primul pas al yoghinului se cuvine a fi curăţirea de gândurile necurate (respectând această cerinţă, mă îndoiesc că mulţi ar mai ajunge să-şi împletească membrele în vreo asana, dar asta e deja o altă discuţie).
