În plin scandal al interceptării telefoanelor unor politicieni, realitatea legislativă îi privează pe procurori și polițiști de instrumente elementare de anchetă. O lege care-și contrazice propriul scop îi leagă de mâini pe anchetatori. Ei nu mai pot accesa lista convorbirilor telefonice decât în cazul infracțiunilor grave. Asta, deși directiva Parlamentului European care a inspirat legea era tocmai în sensul ușurării anchetelor.
Un caz care rivaliza vara trecută cu cel al avocatei Elodia Ghinescu a fost rezolvat de anchetatori pe baza listingurilor telefonice. Un bucureștean, măcelar înainte de Revoluție, și-a omorât în bătaie soția, a tranșat-o în cadă și a aruncat cadavrul într-o fântână din mijlocul unui câmp în Ialomița. Putea fi crima perfectă!
Pruncuciderea, vătămarea corporală gravă, violul, tâlhăria, amenințarea și violarea de domiciliu, actul sexual cu un minor, distrugerea, ultrajul, evadarea, falsul și uzul de fals, încăierare, furtul din locuințe sau de mașini nu se mai află printre infracțiunile pentru care anchetatorii pot cere companiilor telefonice lista convorbirilor.
Legea 298 permite anchetatorilor să ceară lista telefoanelor doar atunci când cercetează infracțiuni grave - adică în 5-7% din totalul infracțiunilor comise într-un an în Capitală. O statistică arată că 70% dintre cazurile pe care legea nu le consideră grave au fost rezolvate cu ajutorul listelor de telefoane.
În plus, din directiva europeană care a inspirat această lege, românii au ales limita cea mai mică în privința conservării acestor probe - doar 6 luni, deși parlamentul european permitea până la 2 ani.
Și încă o situație aberantă; deși listingul telefoanelor este folosit ca probă, nu mai poate fi cerut decât după începerea urmăririi penale. Alte legi permit însă interceptarea convorbirilor în situația contrară. 1017 astfel de cereri au fost adresate Tribunalului București anul trecut.
