Tradițiile culinare balcanice, chiar dacă își au originea în bucătărie turcească, au suferit de-a lungul secolelor adaptări care au transformat anumite produse în adevărate simboluri naționale. Așa cum noi ne mândrim cu ciorba și sarmalele, sârbii au și ei două specialități cu care se mândresc: pleșcavița și șlibovița. Considerată hamburgerul Balcanilor, pleșcavița a devenit un produs extrem de apreciată și în România. Iată câteva secrete pentru un preparat "ca la sârbi acasă"
Rețeta provine din Șvinița, localitatea de pe Clisura Dunării, unde trăiește o mare comunitate de etnici sârbi și a fost preluată în lucrarea „Ospăț cu gust de Mehedinți”, scrisă de Narcisa-Alexandra Știucă.
Pleșcăvița este un preparat din carne tocată, coaptă pe grătar. Se călesc două cepe tocate în puțin ulei. Se iau de pe foc și se lasă să se răcească. După răcire, se amestecă într-un vas cu un kilogram de carne tocată (porc, vită sau oaie), usturoi zdrobit, sare, piper.
Carnea, ceapa, usturoiul și restul condimentelor se frământă până devin o pastă omogenă. Se pune apoi aluatul de carne în frigider la macerat până a doua zi. Compoziția se porționează în bucăți cu greutate variabilă, în funcție de cât de mare se dorește să iasă porția. Se ia cu mâna din compoziție ca pentru o chiftea mai mare, se rotește între palme formându-se niște bile, care apoi se aplatizează cu mâna și se pun pe grătar.
Pleșcăvița poate avea grosimea între 0,5 - 1 cm, iar diametrul poate varia între 10-20 cm. Se poate servi cu garnitură de cartofi prăjiți tăiați rondele și felii de ceapă crudă sau se poate pune între două turte coapte, numite pogăcele, preparatul având astfel aspectul unui hamburger. În aluatul de carne se mai pot pune și alte condimente, în funcție de gusturi (cardamon, nucșoară).
