Ce pun sârbii în pleșcaviță ca să fie atât de bună. Secretul știut numai pe Clisura Dunării

Reţeta provine din Şviniţa, localitatea de pe Clisura Dunării, unde trăieşte o mare comunitate de etnici sârbi și a fost preluată în lucrarea „Ospăţ cu gust de Mehedinţi”, scrisă de Narcisa-Alexandra Ştiucă.

Pleşcăviţa este un preparat din carne tocată, coaptă pe grătar. Se călesc două cepe tocate în puţin ulei. Se iau de pe foc şi se lasă să se răcească. După răcire, se amestecă într-un vas cu un kilogram de carne tocată (porc, vită sau oaie), usturoi zdrobit, sare, piper.

Carnea, ceapa, usturoiul şi restul condimentelor se frământă până devin o pastă omogenă. Se pune apoi aluatul de carne în frigider la macerat până a doua zi. Compoziţia se porţionează în bucăţi cu greutate variabilă, în funcţie de cât de mare se doreşte să iasă porţia. Se ia cu mâna din compoziţie ca pentru o chiftea mai mare, se roteşte între palme formându-se nişte bile, care apoi se aplatizează cu mâna şi se pun pe grătar.

Pleşcăviţa poate avea grosimea între 0,5 - 1 cm, iar diametrul poate varia între 10-20 cm. Se poate servi cu garnitură de cartofi prăjiţi tăiaţi rondele şi felii de ceapă crudă sau se poate pune între două turte coapte, numite pogăcele, preparatul având astfel aspectul unui hamburger. În aluatul de carne se mai pot pune şi alte condimente, în funcţie de gusturi (cardamon, nucşoară).