Sărbătoare 1 aprilie 2020 Ortodoxe
Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Mc. Gherontie (Denia Canonului Mare)
Greco-catolice
Sf. cuv. Maria Egipteanc.
Romano-catolice
Sf. Hugo, ep.
Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca este pomenită în calendarul creştin ortodox la 1 aprilie.
Sfânta Maria, exemplu de pocăinţă adevărată şi de sfinţenie, s-a născut în Egipt, la mijlocul veacului al IV-lea.
Viaţa sa a fost scrisă de patriarhul Ierusalimului, Sofronie (634-638), care primise povestirea despre Sfânta Maria Egipteanca nescrisă, fiind păstrată de la o generaţie la alta de monahi, din auzite, spre învăţătură.
"Această povestire sfântă, care a ajuns până la mine, nu o voi tăcea de loc", spune patriarhul Sofronie: "Însă nimeni să nu fie necredincios pentru cele ce voi scrie şi pe care eu singur le-am văzut; nici să mă socotească cineva că îndrăznesc a scrie lucruri neadevărate, îndoindu-se de acest lucru mare. Să nu-mi fie mie a minţi în cele sfinte! Iar de vor fi oarecare din cei ce vor afla scrierea aceasta şi, minunându-se de acest preaslăvit lucru, nu vor voi să creadă, acelora milostiv să le fie Domnul. Deoarece aceia, cugetând la neputinţa firii omeneşti, socotesc că sunt cu neputinţă cele ce grăiesc despre oameni, ca lucruri preaslăvite".
Conform relatării patriarhului Sofronie, un monah dintr-o mănăstire din Palestina, pe nume Zosima, dorind să cunoască viaţa părinţilor pustiei din preajma Iordanului, a mers până dincolo de Iordan, unde, în pustia cea mai adâncă, a întâlnit-o pe Sfânta Cuvioasă Maria.
Din spusele ei, cuviosul Zosima a aflat ce fel de viaţă a avut, cum a trăit în tinereţe ca o desfrânată în oraşul Alexandria.
În această stare s-a aflat până în momentul în care a ajuns din Egipt la Ierusalim, împreună cu un numeros grup de credincioşi care doreau să se închine Sfintei Cruci. Aici o putere nevăzută a oprit-o la uşa Sfintei Bisericii, nu putea să intre nicicum, toţi ceilalţi închinători cu care se amesteca intrau în Biserică, numai ea era ţinută în prag.
Umilită de această întâmplare, s-a rugat la icoana Maicii Domnului, aflată la intrarea în Biserică, să o ajute să se mântuiască. Apoi a luat trei pâini şi a trecut Iordanul.
A petrecut 47 de ani în pustiu, s-a hrănit cu verdeţuri crude şi a rămas goală în arşiţa soarelui, căci în scurtă vreme hainele i s-au zdrenţuit. Prin această pocăinţă şi nevoinţă a căpătat haruri extraordinare, căci a fost văzută de monahul Zosima cum era înălţată de la pământ în timpul rugăciunii, iar apa Iordanului o trecea pe deasupra.