Sovata, locul fermecat din România. Străinii se înghesuie să-și petreacă vacanțele aici

Tuesday, 23 October 2018, 16:27, Sursă: REALITATEA.NET

Localitatea Sovata este una dintre cele mai renumite staţiuni balneoclimaterice din România și este situată în extremitatea estică a judeţului Mureş. Mulți străini din Thailanda, Israel, Germania, Ungaria și alte țări vin în grupuri cu excursii organizate și își petrec vacanțele aici. Avantajul este că aeroportul internațional din Târgu Mureș este la la câteva zeci de kilometri. Această stațiune cu băi sărate și nămol este un miracol pentru femeile care vor să rămână însărcinate, însă specialiștii spun totul depinde de anumiți factori. 

Adaugă părerea ta

Scurt istoric al localității Sovata

Prima menţiune a aşezării datează din 13 septembrie 1578, anume în actul privilegial al principelui Cristofor Bathory acordat paznicilor exploatărilor de sare de la Sovata, act confirmat mai târziu şi de Sigismund Bathory - “Confirmatio Assecurationis possessionis Zowatha”. În plângerea datată din anul 1581 adresată lui Bathory Istvan, principele Transilvaniei şi Regele Poloniei, şambelanul salinelor din Ţinutul secuiesc face referire la existenţa unui număr de 16 familii pe Câmpul Soveţii. Populaţia micii aşezări, format iniţial din paznicii exploatărilor de sare şi familiile lor, a sporit încet, ajungând de la 16 familii menţionate în documente istorice datate din anul 1602 la un număr de 400 familii aşa cum reiese din însemnările călătorului Orban Balazs care a vizitat localitatea în anul 1860. Ocupaţia de bază a populaţiei era exploatarea pădurilor, agricultura, creşterea animalelor şi cărăuşia, prima întreprindere industrială din localitate fiind tot una forestieră.
Apele izvoarelor şi lacurilor sărate erau folosite pentru băi încă din vremurile premergătoare secolului al XVIII–lea, apele sărate fiind utilizate iniţial mai ales de către populaţia locală, mai târziu au apărut însă şi vizitatorii înstăriţi, mica aristocraţie începând să-şi construiască rezidenţe de vară proprii la poalele muntelui de sare încă de la începutul anilor 1840.
În 1872 au fost puse bazele primei băi publice din localitate, denumită “Gera”, autorizată ca şi baie terapeutică în 1876. Staţiunea de Jos s-a dezvoltat în jurul acestei băi la foarte scurt timp după constuirea acesteia, localitatea însăşi cunoscând o dezvoltare nemaiîntâlnită în istoria sa de peste trei secole. În numai câteva decenii numărul locuitorilor săi s-a triplat, în jurul staţiunii au apărut zeci de vile, aşezarea fiind atestată oficial ca staţiune balneară în 1884, devenind un centru balnear de interes zonal cunoscut de locuitorii oraşelor şi comunelor din apropriere.
În perioada 1875-1881 a luat naştere Lacul Ursu, cel mai mare lac sărat helioterm din Europa, în urma prăbuşirii terenului deasupra unei dizolvări subterane enorme şi acumulării apei a două pârâiaşe în golul rezultat. În urma efectuării unor studii complexe asupra proprietăţilor curative a apelor noului lac situat într-un peisaj pitoresc, fondatorul staţiunii moderne - Sofalvi Illyes Lajos - s-a decis asupra valorificării resurselor naturale unice, Staţiunea de Sus fiind întemeiată oficial în anul 1900. În 1902 el a cumpărat şi Băile Gera, unificând astfel cele două băi. Anii premergători primului război mondial au însemnat o perioadă de dezvoltare dinamică, Sovata ajungând în rândul celor mai renumite şi vizitate staţiuni balneare din Transilvania. În anul 1905, linia ferată care ajungea până la Sărăţeni a fost prelungită până la Praid, facilitându-se astfel legătura Sovatei cu zone mai îndepărtate. În 1908 s-a introdus apa curentă şi s-a trecut la canalizarea staţiunii.
După stagnarea din timpul primului război mondial, Sovata a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate, devenind în perioada interbelică cea mai cunoscută staţiune cu băi sărate din România, fiind vizitată în repetate rânduri de familia regală. În 1926 s-a introdus lumina electrică în staţiune, iar în 1925 datorită solicitărilor de tratamente reumatologice şi ginecologice, au fost construite baze de tratament lângă Lacul Ursu şi Lacul Negru. Până în 1939 peste 100 de vile au fost construite de către investitori particulari.
Al doilea război mondial a adus o altă perioadă de stagnare, urmată de instaurarea regimului socialist : naţionalizarea pădurilor, întreprinderilor industriale şi a micilor ateliere meşteşugăreşti, precum şi a vilelor şi dotărilor balneare din staţiune.
În anul 1952, când localitatea a fost declarată oraş (datorită în primul rând notorietăţii sale de staţiune balneoclimaterică ), doar staţiunea propiu-zisă prezenta semne de urbanizare (reţea de apă, canalizare, electricitate)– acestea neafectând viaţa locuitorilor din comună. Situaţia urma să se schimbe în anii 1960, când s-au efectuat lucrări de extindere a reţelelor de apă, canalizare, electricitate pe teritoriul întregii localităţi, asfaltarea principalelor străzi şi amenajarea trotuarelor de-a lungul lor, precum şi asigurarea iluminatului public.
Între anii 1960-1980 staţiunea a beneficiat de dotări investiţionale majore, fiind construite 5 hoteluri şi o nouă bază de tratament, care i-au permis dezvoltarea capacităţii turistice la cote maxime, creându-se astfel numeroase locuri de muncă în sectorul serviciilor.
După 1990, staţiunea şi implicit şi oraşul au fost marcate de perioada de tranziţie, dotările din zona balneară fiind afectate de evidentul proces de îmbătrânire morală, favorizat şi de legislaţia din domeniul turismului, reperele activităţii economice din oraş complementare celor dezvoltate de staţiune, cunoscând un amplu proces de restructurare concomitent cu transferul de proprietate.
Perioada de după anul 2000 se caracterizează prin solicitări masive de construire de cabane şi case de vacanţă, dezvoltându-se în mod spontan microzone cu case de vacanţă sau dotări turistice de capacitate mică şi medie aparţinând preponderent sectorului privat.
Anul 2006 a marcat începutul unor investiţii majore în infrastructură : reabilitarea drumurilor urbane ale staţiunii şi a aleilor din jurul lacurilor sărate, reabilitarea şi extinderea retelei de apă şi canalizare, modernizarea uzinelor de apă şi a staţiei de epurare.

Servicii de tratamente balneare în Stațiunea Sovata
Sovata este o staţiune balneo-climaterică cu funcţionare permanentă fiind renumită pentru lacurile sale cu ape tămăduitoare. În documente Sovata este atestată ca loc pentru tămăduirea bolilor în anul 1597.
Lacul Ursu format în anul 1875 este unul din cele mai mari lacuri sărate heliotermale din Europa. Celelalte lacuri cu apă sărată: Lacul Negru, Lacul Roşu şi Verde, Lacul Aluniş, Lacul Mierlei, Lacul Piroşca.
Stațiunea de tratament s-a amenajat în anul 1875 în jurul Lacului Ursu.

Bolile tratate
Boli ginecologice, Insuficienţă ovariană, Cervicită cronică, Metrosalpingită cronică, Spondiloză cervicală, Spondiloză lombară, Tendimiozita, Afecţiuni degenerative, inflamatorii şi reumatismale  Stări posttraumatismale(după operaţii vindecate la articulaţii, muşchi, luxaţii entorse), Boli ale sistemului nervos periferic, Boli cardiovasculare(ulceraţii, acrocianoza), Boli endocrine.

Resursele de tratament
Ape clorate şi sodice prezentând fenomene heliotermale, Instalaţii pentru electroterapie, saune, săli de gimnastică, Plaje amenajate
Procedurile de tratament practicate
împachetări cu nămol cald, kinetoterapie, electroterapie, gimnastică medicală, plajă, băi calde în cadă sau bazin, hidroterapie.

Tratamentul de la Sovata este un miracol pentru femeile care vor să rămână însărcinate, însă în anumite condiții. 

Chadi Muheidli, medic ginecolog, a declarat pentru realitatea.net că:

"Există o serie de beneficii care au atras atenţia specialiştilor atunci când vorbim de nămol şi infertilitate. Studiile persoanelor care lucrează în domeniu arată o legătură între apa sărată de o anumită calitate şi nămol, pe de o parte, şi obţinerea sarcinii, pe de alta. Efectul antiinflamator pare a sta la baza rezultatelor pozitive obţinute în urma acestor tratamente. Părerea mea este că o condiţie esenţială este ca la baza problemei să fie o cauză de această natură. Dacă vorbim despre o insuficienţă ovariană, de exemplu, mi-e greu să găsesc o legătură. Efectul de relaxare ajută şi el, fie obţinut prin tratamentele asociate în timpul unei astfel de şederi, implicit nămol, fie prin concediul în sine, ţinând cont de faptul că stresul este un factor acceptat de infertilitate.

Sunt paciente care aleg sa apeleze la diferite terapii si alternative. Le incurajez atât timp cât țin de o conduită sănătoasă și le ajută să-și îmbunătățească stilul de viață și starea de spirit. În calitate de medic, încurajez controlul de specialitate și orice tratament avizat și ghidat de un medic. Apreciez activitatea specialiștilor și, atât timp cât vorbim despre rezultatul dorit, obtinut în siguranță pentru pacient, sunt deschis."

Unităţi de tratament balnear la Sovata

Hotelul Danubius Health Spa Resort
Hotel Brădet 
Hotel Alunis.

Ce mai puteți vizita în zonă?

Rezervația naturală Lacul Ursu

Aria protejată “Lacul Ursu şi arboretele pe sărături” este amplasată pe teritoriul intravilan al oraşului Sovata, în staţiunea turistică. Aria este definită ca rezervaţie naturală de interes naţional conform Legii 462/2001- privind regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, corespunzând categoriei IV IUCN (Internaţional Union for Conservation of Nature). Suprafaţa ei este de 79 ha, din care 73,3 ha pădure şi 5,7 ha suprafeţe acvatice. Are ca obiective de conservare şi protecţie lacurile Ursu, Aluniş, Roşu, Verde, Mierlei şi Paraschiva, respectiv pădurea situată pe substraturile saline adiacente acestor lacuri. Aria protejată se află în custodia Primăriei Oraş Sovata şi Direcţia Silvică Mureş – Ocol Silvic Sovata.

LACURI
Lacul Ursu Este cel mai mare lac sărat, heliotermal din România , cu o suprafaţă de 40.235 mp, circumferinţa de 1180 m şi o adâncime maximă ce depăşeşte 18 m. S-a format în în perioada 1875-1880 în urma unor complexe evenimente geologice, meteorologice şi hidrologice, prin dizolvarea treptată a masivului de sare de către apele a două pâraie (Auriu şi Criş-Topliţa), urmată de surparea terenului

Golul rezultat a fost umplut de cele două pârâiaşe , într-o perioadă de aproximativ 5 ani luând naştere actualul lac având formă asemănătoare unei piei de urs întinse, de unde a căpătat şi denumirea sa.
Apa dizolvă în continuare sarea din masivul de sare, astfel salinitatea Lacului Ursu prezintă o variaţie mare în funcţie de adâncime : 0-2 m până la 100 g/l, de la 2 m până la fundul apei 220-300 g/l. Apa dulce a pârâurilor Auriu şi Topliţa , având densitatea specifică mai redusă decât apa sărată , se menţine la suprafaţă şi acţionează ca izolator termic: permite penetrarea radiaţiilor solare care încălzesc straturile de apă sărată din interior, dar totodată previne pierderea căldurii acumulate, acest fenomen fiind cunoscut sub denumirea de heliotermie 

Lacul Aluniş
Se situează la o distanţă de 60 m de limita vestică a Lacului Ursu. Geneza acestui lac este strâns legată de cea a Lacului Ursu : surplusul de apă din Lacul Ursu s-a scurs spre vest, într-o altă dolină carstosalină , care prăbuşindu-se, a dat naştere Lacului Aluniş . Suprafaţa lacului este de 0,37 ha , adâncimea maximă de 6,4 m , oglinda apei se află cu cca. 4 m sub nivelul Lacului Ursu. Surplusul de apă al lacului se scurge prin Valea Frumoasă şi Pârâul Sărat , ajungând în pârâul Sovata. Concentraţia de sare este mai redusă, totodată şi fenomenul heliotermiei este mai slabă, aici neexistând stratificarea apei caracteristic Lacului Ursu.

Lacul Roşu şi Lacul Verde
Lacurile Roşu şi Verde sunt situate în partea nord-vestică a Lacului Ursu , într-o vale lungă de aprox. 120 m . Aceste două lacuri , legate între ele , au luat naştere în urma dizolvării superficiale intense a masivului de sare pe locul unor doline . Lacul Verde are o suprafaţă de 0,14 ha şi adâncime maximă de 2,1 m, Lacul Roşu situat imediat în aval are dimensiuni mai reduse cu o suprafaţă de 0,029 ha şi adâncime maximă de 1,05 m.
Cele două lacuri sunt alimentate dintr-un izvor sărat din apropiere, iar surplusul lor de apă se scurge în Lacul Ursu , constituind sursa de apă sărată al acestuia. Denumirea Lacului Roşu provine de la prezenţa oxizilor de fier, abundenţi în structura sedimentară aferentă. De
asemenea, nu este exclus faptul ca toponimul să fie derivat şi din asocierea cu abundenţa de crustacee (Artemia salina) ce îl populează în sezonul estival.

Lacul Paraschiva
Situat la nord de Lacul Ursu, lacul Paraschiva s-a format în anul 1980, în urma acumulării de precipitaţii în mijlocul unei doline de sare . Stratul sedimentar al lacului este atât de gros, încât apa adunată nu a atins substratul de sare, astfel aceasta este un lac dulcicol. A fost amenajată pentru pescuit sportiv, fiind populată cu peşti.

Lacul Mierlei
Este cel mai tânăr lac sărat, luând naştere la începutul anilor 1950 într-o dolină de sare. Aflat în mijlocul pădurii , lacul are o suprafaţă de 0,147 ha şi adâncime maximă de 1,85 m, fiind alimentat de câteva izvoare sărate de mici dimensiuni.

MUNTELE DE SARE
În zona cuprinsă între văile Răchitiş şi Vâlceaua Băilor, sarea ca rocă masivă de zăcământ de pe fundul depresiunii Transilvaniei, se apropie şi chiar străbate la suprafaţă datorită forţelor geologice. Formaţiunea geologică denumită Muntele de sare se află în imediata apropiere a Lacului Roşu, în partea nord-vestică a acestuia. În urma infiltraţiilor de apă şi a ploilor torenţiale, depozitele deluviale din această parte a masivului au fost afectate de alunecări de teren superficiale , în urma căruia a fost decopertat versantul, blocuri de sare apărând în lumina zilei. Ca urmare a solubilităţii ridicate a sării , apele de precipitaţii au săpat mii de şanţuri separate de creste mai mult sau mai putin late, numite de specialişti lapiezuri.

Turiști din întreaga lume

Stațiunea Sovata nu duce lipsă de turiști. Lunar sunt sute de turiști care vin din țări precum Thailanda Israel, Germania, Austria, Ungaria unde se bucură de tratamentele cu sare și nămol. 

foto: Razvan Pascu